Sursa foto: Pixabay / Parsley Ball
,,În România nu funcționează adăposturi pentru animale, ci centre de exterminare, pentru că exterminarea necuvântătoarelor a devenit o mare afacere.’’
În România, zeci de mii de câini fără stăpân sunt capturați și eutanasiați anual, adesea în condiții crude și inumane. În timp ce autoritățile locale și firmele concesionare gestionează aceste situații, cetățenii și organizațiile de protecția animalelor semnalează nereguli grave, de la cruzime și neglijență, până la suspiciuni de deturnare de fonduri publice. În mijlocul acestei realități se află deputatul independent de Cluj, Aurora Tasica Simu, care de ani de zile se implică activ în protecția animalelor, investigând adăposturile și denunțând practicile ilegale.
„Îmi doresc enorm de tare să punem accentul pe ei, pe câinii care sunt uciși zilnic în condiții barbare și inumane, pe durerea și suferința celor care nu pot vorbi. Vă mulțumesc în numele milioanelor de iubitori de animale și în numele celor care nu cuvântă, dar simt!”, ne-a transmis deputatul.
În continuare, prezentăm interviul integral cu Aurora Tasica Simu, în care detaliază constatările parlamentare, problemele identificate în adăposturi și propunerile legislative și administrative pentru protecția animalelor.
Reporter: Aveți animale de companie? Să ne spuneți și numele lor, dar și poveștile.
Aurora Tasica Simu: Da! În familia noastră sunt doi câini și trei pisici. Pentru mine, soțul și copilul meu nu sunt animale de companie, ci parte din familia noastră. La mama, la țară, în familia extinsă, mai avem alți doi câini și cinci pisici.
E drept că, la Cluj, avem și „animale de companie călătoare”. Acestea sunt pisicile vecinilor, care sunt niște șmechere. S-au prins că în casa noastră e armonie și trai pe vătrai, așa că mai vin și stau la noi încă câteva pisici. Unele rămân zile la rând. E minunat că se tolerează unele pe altele, fiindcă pisicile sunt foarte posesive.
Toate animalele din familia noastră sunt salvate de noi, fiecare având o poveste înduioșătoare.
Pe Goofy, primul nostru cățel – un metis de amstaff – l-am salvat împreună cu soțul meu de la un samsar de câini. Era un pui mic, cel mai slab, și suspectez că ar fi ajuns să fie traficat pe piața luptelor ilegale de câini. El este cel mai norocos dintre toți, pentru că l-am putut salva de când era puiuț.
De ce spun că animalele noastre sunt membri ai familiei? Goofy, care este un câine de luptă și a cărui rasă e etichetată ca fiind foarte periculoasă pentru integritatea omului, este PROTECTORUL COPILAȘULUI MEU de un an și jumătate. Goofy e cel care îl adoarme pe David și cel care doarme lângă copilul meu, ca să se asigure că nimeni și nimic nu îi tulbură somnul. Când îi văd cum adorm îmbrățișați, mă topesc de dragul lor și îi sunt atât de recunoscătoare necuvântătorului metis de amstaff.
Pluto a fost găsit într-o zi geroasă de iarnă de către niște muncitori, la aproximativ 60 de kilometri de Cluj. Avea microcip de Rodna, Bistrița. Fusese aruncat și abandonat la zeci de kilometri de casă. Din păcate, nu erau înregistrate datele proprietarului în RECS (Registrul Electronic al Câinilor cu Stăpân), prin urmare nu am putut depune plângere pentru abandon. După ce a ajuns la noi, l-am dus la medicul veterinar pentru evaluare: coada și urechile erau pline de răni, fusese atacat de șobolani. Botul prezenta urme adânci de la modul în care fusese legat, iar pe lăbuțe avea cicatrici vizibile atât în față, cât și în spate. Regiunea perianală avea semne de violență, cel mai probabil fusese abuzat sexual. Luni de zile nu am putut să îl atingem pe partea posterioară pentru că se speria, lătra și tremura. Cu Pluto a fost enorm de mult de lucru. Avea anxietate de separare acută; de multe ori eram nevoiți să ieșim din casă pe geam, ca să nu sesizeze că unul dintre noi pleacă. Au urmat sesiuni lungi de dresaj, dar, cu răbdare și iubire, a depășit toate traumele și a devenit un suflet blănos iubăreț, blând și calm.
Luna este o fetiță de talie medie pe care a găsit-o mama mea pe un drum lăturalnic, la marginea unui sat, într-un șanț. Fusese lovită de un TIR și lăsată să moară. Când am găsit-o, era paralizată de picioarele din spate, iar rănile dorsale erau pline de viermi. Nu a putut fi operată, recomandarea fiind eutanasierea. Am convenit cu medicul veterinar să așteptăm două zile, să vedem totuși evoluția. Ne-am asigurat că nu suferă și că primește afecțiunea de care avea nevoie. A doua zi deja era vioaie, cu poftă de mâncare și de viață. Am decis să o ținem sub tratament și să-i urmărim evoluția. În fiecare zi făcea câte un mic progres. Fetele de la cabinet o scoteau zilnic la plimbare, folosind un ham special. După trei săptămâni a început să se ridice singură. Umbla greu, dar își dorea să fugă din nou. Am dus-o acasă, unde mama mea a îngrijit-o ca pe un copil. A început să meargă singură și a avut nevoie de orteză aproape încă un an, dar astăzi este activă, veselă și vioaie. Nu este ca înainte de accident, dar e o minune și o lecție de viață și voință.
Oscar este un băiețel metis care seamănă cu un labrador, dar e mare, aproape cât un vițel. A fost găsit cu lăbuța ruptă, fusese și el lovit de mașină. A avut noroc să fie găsit tot de mama și să fie tratat repede, dar, în ciuda intervenției rapide, a rămas cu o malformație. Noi, oricum, îl iubim.
Vă mărturisesc că am mai salvat alți aproape 100 de câini. Majoritatea au trecut prin casa noastră. Mici, mari, bătuți, traumatizați, cu viermi, cu diverse boli… pentru fiecare am luptat până le-am găsit o familie iubitoare, iar astăzi toți au locul lor.
Pisicile: Charlotte, Bibi și Mango.
Pe Charlotte a găsit-o soțul meu. Fusese bătută. Avea o umflătură la cap care, ulterior, am aflat că era un soi de traumă cerebrală. Se acumulase un lichid care îi punea presiune pe creieraș și avusese episoade de convulsii. Am crezut că o pierdem, dar în urma intervenției rapide a medicului veterinar, astăzi este cu noi. Celelalte două pisici pur și simplu au venit iarna la geam și, odată ce le-am primit în casă, nu au mai plecat.
Reporter: Care a fost motivația principală pentru realizarea acestui raport?
Aurora Tasica Simu: Eu iubesc viața, oamenii și animalele. Evident, și florile. Avocat fiind, sunt și om al dreptății.
Sunt implicată în cruciada de salvare a animalelor lipsite de apărare de mulți ani.
Văzându-mi dedicarea și implicarea în această luptă, în calitate de deputat, asociațiile și cetățeni iubitori de animale mi-au semnalat o serie de nereguli și practici ilegale care au avut loc cu ocazia acțiunilor de capturare a câinilor de pe domeniul public în orașul Huedin, jud. Cluj. Acești oameni mi-au cerut să intervin.
În urma mărturiilor și a documentelor primite am descoperit că hingherii au mers la oameni acasă, însoțiți de poliția locală. Practic, aveau protecție! Hingherii și polițiștii locali i-au șantajat pe oameni să își dea câinii, amenințându-i că vor primi o amendă de 10.000 de lei dacă nu îi predau. Li s-a spus și că animalele vor fi duse la sterilizat, după care vor fi returnate. În realitate, câinii au ajuns în județul Giurgiu, la un adăpost unde urmau să fie omorâți după 14 zile.
La solicitarea cetățenilor, am mers în inspecție parlamentară la adăpostul ASPA IVETS din localitatea Uzunu, jud. Giurgiu.
De acolo a pornit o adevărată avalanșă de mesaje și solicitări, atât de la cetățeni români, cât și de la cetățeni străini, care urmăresc activitatea asociațiilor din România sau sunt implicați direct în salvarea animalelor.
Reporter: Cum au fost selectate adăposturile vizitate și ce criterii ați folosit pentru controale?
Aurora Tasica Simu: Fiecare adăpost sau centru de exterminare la care am mers mi-a fost semnalat de către cetățeni și/sau ONG-uri.
Mi-am întemeiat aceste inspecții parlamentare pe legislația în domeniul protecției animalelor, în special pe:
• OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân;
• Normele de aplicare ale OUG 155/2001;
• HG 1059/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 155/2001;
• Legea 205/2004 privind protecția animalelor;
• OUG 55/2001 privind regimul de deținere a câinilor periculoși;
• Codul deontologic al medicilor veterinari.
Reporter: Ce rol au avut sesizările cetățenilor și ale organizațiilor de protecția animalelor în inițierea acestui demers?
Aurora Tasica Simu: Cetățenii și ONG-urile sunt cei mai importanți! Acești oameni sunt avertizori publici esențiali și, mai ales, spirite salvatoare ale animalelor fără apărare. Pe de-o parte, ei sunt apărătorii vieții; pe de altă parte, sunt electori care ne-au votat și care ne cer să îi reprezentăm și să îi ajutăm. Pentru ei sunt aici și simt că trebuie să îndeplinesc această misiune de salvare și protejare a animalelor lipsite de iubirea și grija oamenilor.
Cetățenii implicați sunt energia și forța acestei cruciade pentru apărarea animalelor din România.
Vreau să subliniez că apelul la un parlamentar este ultima soluție la care recurg acești oameni bravi și iubitori de viață. Primele demersuri și majoritatea solicitărilor le adresează autorităților publice. Abia când nu mai au alternative ajung să contacteze parlamentari, ca mine.
Este important de menționat că foarte mulți dintre cetățeni sunt voluntari în aceste centre și știu exact ce se întâmplă acolo. Ei sunt primii care observă practicile ilegale și abuzive.
Reporter: În ceea ce privește constatările și problemele identificate, care sunt cele mai grave nereguli observate în adăposturile vizitate?
Aurora Tasica Simu: Toate neregulile sunt grave.
La nivelul protecției și bunăstării animalelor am constatat:
• câini chinuiți, maltratați, răniți, letargici, chiar morți;
• lipsă de apă și hrană;
• suprafețe de odihnă insalubre, pline de urină și fecale;
• mâncare aruncată direct pe jos;
• câini bolnavi ținuți laolaltă cu cei sănătoși;
• femele gestante lăsate fără îngrijire;
• pui morți în cuști;
• suspiciuni privind incinerarea câinilor aflați încă în viață.
La nivel administrativ am descoperit servicii de gestionare a câinilor fără stăpân neînființate la nivelul UAT-urilor, deși acestea aveau contracte de gestiune sau concesiune cu diverse societăți. Practic, bani publici direcționați către afaceri bazate pe uciderea animalelor lipsite de apărare, nicidecum pe prevenție și protecție.
Suspiciuni de trafic de droguri – mai exact, de ketamină, substanța folosită în protocolul de adormire și eutanasiere a câinilor, care sunt omorâți după 14 zile de la capturare.
Și cea mai gravă suspiciune: toate aceste ilegalități se desfășoară cu știința și chiar complicitatea organelor statului, care ar trebui să apere aceste ființe lipsite de apărare și să protejeze viața, banul public și societatea în ansamblul ei.
Reporter: În ce măsură ați identificat cazuri de cruzime și neglijență intenționată?
Aurora Tasica Simu: Pentru ca un animal să ajungă într-o stare gravă de decompensare sau chiar să moară, intenția se evidențiază prin pasivitate și inacțiune.
Exemple concrete:
• neacordarea tratamentelor medicale (inclusiv în situații vizibile, cu răni deschise și plăgi grave);
• privarea de apă și hrană;
• adăpostirea câinilor sănătoși împreună cu cei bolnavi.
Toate acestea reprezintă cazuri de cruzime.
De aceea afirm cu fermitate: în România nu funcționează adăposturi pentru animale, ci centre de exterminare, pentru că exterminarea necuvântătoarelor a devenit o mare afacere.
Reporter: Există suspiciuni de abuz în serviciu sau de deturnare de fonduri în gestionarea acestor adăposturi?
Aurora Tasica Simu: Da. În cazul câinilor preluați de la Huedin, o parte dintre aceștia au fost ridicați din curțile oamenilor, existând suspiciunea că în fișele de capturare a fost declarat că provin de pe domeniul public. Altfel, firma respectivă nu ar fi putut deconta serviciul de capturare, care, potrivit contractului, se aplică exclusiv câinilor de pe domeniul public. Aceasta explică și contractele uriașe, de milioane de lei, pentru capturarea câinilor de pe domeniul public.
Inspecțiile mele parlamentare au relevat că în această afacere de exterminare a animalelor fără apărare există firme abonate la fondurile publice. Acești „hingheri deștepți” au descoperit cum să se „aboneze” la aceste fonduri din bugetul de stat și din bugetele locale, fără a fi necesar să captureze câinii care prezintă cu adevărat un pericol pentru cetățeni. Acești câini au fost transportați la adăpostul ASPA IVETS din Giurgiu.
La una dintre inspecțiile parlamentare la acest adăpost, am fost ținuți trei ore la poarta încuiată, pentru a nu putea intra în incintă. Această întârziere le-a oferit timp să șteargă urmele cruzimii și să mușamalizeze dovezile și faptele. Există suspiciuni că aici câinii sunt lăsați să moară de foame și/sau boli, dar sunt declarați eutanasiati pentru a deconta procedura de eutanasie și, posibil, pentru a sustrage ketamină. Mulți oameni reclamă faptul că animalele foarte bolnave sunt incinerate de vii, deși nu există probe concrete în acest sens.
În cazul centrului de exterminare Vetmedan din Suraia, Vrancea, ni s-a semnalat că unii câini dați spre adopție apar în RECS ca fiind capturați de două ori. Aceasta ridică mari semne de întrebare, întrucât adoptatorii susțin că acești câini nu ar fi putut fi recapturați conform documentelor de intrare-ieșire din adăpost. Prin această metodă, aparent, se încasează de două ori sume de la bugetul UAT-urilor, existând astfel suspiciuni de deturnare de fonduri.
Potrivit informațiilor obținute de la DSV, această firmă ar fi capturat în anul 2024, în medie, 19 câini/zi, timp de 365 de zile:
• 7039 câini capturați
• 6275 câini eutanasiati
• 471 câini decedați
• 7336 kg de cadavre incinerate (aproximativ 1 kg/câine)
Atenție: fiecare câine trebuie să stea în adăpost 14 zile, iar capacitatea adăpostului este de 210 câini.
În 2025, firma a capturat (trimestrele I și II) 4169 câini, a eutanasiat 2686 câini, au murit 1229 de câini și s-au incinerat 8856 kg de cadavre (aproximativ 2,2 kg/câine). Precizez că, potrivit ANSVSA, deciziile de eutanasiere pot fi emise exclusiv pentru câinii din adăposturi publice, iar Vetmedan și ASPA IVETS sunt private.
Mai mult, în cadrul controlului efectuat, medicul veterinar ne-a relatat cum a preluat doi câini de la proprietar, dar i-a înregistrat ca fiind capturați. De față eram eu, deputatul Călin Groza și trei agenți de la BPA Vrancea. În urma acestei situații, nu s-a deschis niciun dosar penal și nu s-a constatat săvârșirea vreunei infracțiuni, conform răspunsului primit de la BPA Vrancea (suspiciune de abuz în serviciu).
Am solicitat comunicarea procesului-verbal și a tuturor probelor (poze, video), dar mi s-a transmis că sunt documente de „uz intern, nedestinate liberului acces”, întocmite pentru consemnarea aspectelor stabilite cu ocazia intervenției la fața locului.
Reporter: Referitor la aspectele financiare și legale, care sunt principalele probleme privind utilizarea fondurilor publice și europene în gestionarea câinilor fără stăpân?
Aurora Tasica Simu: În privința fondurilor publice, vreau să ofer puțin context:
În anul 2024, pe trei coduri distincte din SEAP au fost achiziționate servicii de gestionare a câinilor fără stăpân în valoare de peste 299 de milioane de lei, aproximativ 60 de milioane de euro. Sumele reale suspectez că sunt mai mari, întrucât se pot utiliza și alte coduri din SEAP. Acești bani se folosesc la capturare și ucidere, procedură care nu are ca scop tratarea cauzei; singurul efect al acestei practici este de a scoate bani publici din UAT-uri și de a-i băga în buzunarele unor personaje dubioase, cu prețul sărăcirii populației și al suferinței unor ființe total nevinovate (cu acești bani puteau fi sterilizați peste 1 milion de câini). România este singura țară din UE care folosește eutanasia ca principală și aproape unică metodă de gestionare a câinilor fără stăpân.
În 2025, până la data de 20.08.2025, s-au cheltuit deja peste 51 de milioane de lei, puțin peste 10 milioane de euro, și existau 70 de proceduri în curs de achiziție (cu banii cheltuiți în 2025 puteau fi sterilizați peste 150.000 de câini).
Prin urmare, problema principală este că se cheltuiesc sume fabuloase pentru proceduri care nu vor soluționa niciodată problema; dimpotrivă, o vor perpetua și chiar înrăutăți.
O altă problemă foarte gravă este că consiliile locale și consiliile județene au obligația de a înființa „Serviciul privind gestionarea câinilor fără stăpân”. Teoretic, în urma înființării acestui serviciu se va efectua un recensământ al câinilor, pentru a se stabili situația reală în teren și pentru a se elabora un plan de gestionare a populației canine de pe domeniul public. După acest pas, potrivit legii, se poate încheia un contract de delegare sau concesiune dacă UAT-ul nu are adăpost propriu. Astăzi, majoritatea UAT-urilor nu au înființat acest serviciu, nu au efectuat recensământul, dar au delegat sau concesionat direct acest serviciu, încălcând practic OUG 155/2001.
Mai mult, Legea nr. 100/2016 privind concesiunea de lucrări și servicii nu prevede, în nicio anexă, posibilitatea concesionării „serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân”. De asemenea, în SEAP nu există un cod pentru achiziționarea acestui serviciu. Majoritatea UAT-urilor utilizează codul intitulat „servicii veterinare”.
În privința fondurilor europene, se suspectează că fonduri din sectorul „Animal welfare” și din gestionarea deșeurilor se duc către „gestionarea câinilor fără stăpân”, întrucât multe servicii de salubritate din primării administrează și serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân, iar cadavrele câinilor pot fi considerate „deșeuri”, permițând astfel accesarea unor fonduri în vederea gestionării deșeurilor. Aceste suspiciuni sunt ridicate de ONG-uri din Germania și de un grup de europarlamentari, care au adresat o întrebare Parlamentului European pe acest subiect.
Reporter: Cum este afectată legalitatea contractelor de concesionare ale serviciilor pentru adăposturi?
Aurora Tasica Simu: Legalitatea acestor contracte este afectată în principal de lipsa înființării prealabile a serviciului la nivelul UAT, contrar OUG 155/2001 și Normelor HG 1059/2013, precum și de încheierea de contracte sub eticheta generică «servicii sanitar-veterinare» și nu pentru serviciul specific de gestionare a câinilor fără stăpân, încălcând principiile transparenței și concurenței.
În plus, obiectul nu se regăsește explicit în anexele Legii 100/2016 privind concesiunile, astfel încât utilizarea concesiunii este discutabilă, iar procedura corectă ar fi delegarea gestiunii, pe baza unui studiu de fundamentare. Lipsa indicatorilor de performanță, a trasabilității în RECS, a clauzelor privind interdicția eutanasierii ca măsură primară și a condiționării plăților de rezultate creează risc de nulitate/anulare, imputarea prejudiciilor la controlul Curții de Conturi și atrage răspunderi pentru persoanele implicate.
Totodată, neîndeplinirea obligațiilor de consultare publică și publicare integrală a contractelor și rapoartelor în SEAP/SICAP și pe site-ul UAT contravine Legii 52/2003 și Legii 544/2001.
Reporter: Ce sancțiuni au fost aplicate până acum și cine răspunde pentru aceste nereguli?
Aurora Tasica Simu: Până în prezent, în urma controalelor, am depus diverse sesizări și adrese. Știu cu certitudine că au fost aplicate sancțiuni contravenționale la două adăposturi și s-au deschis dosare penale pentru alte două. De asemenea, potrivit răspunsurilor primite, s-au dispus măsuri de remediere (de exemplu, montarea unor recipiente pentru hrană și apă).
În privința acestor măsuri, voi cere un follow-up pentru a verifica dacă au fost implementate. În România, problema majoră rămâne lipsa de follow-up.
Reporter: Cum au reacționat primăriile și autoritățile locale la sesizările și vizitele parlamentare?
Aurora Tasica Simu: Primăriile continuă să trimită răspunsuri la solicitările mele și ale colegilor mei. Unele și-au înființat serviciul ca urmare a adreselor noastre, altele nu au răspuns încă.
Referitor la inspecțiile parlamentare: La Giurgiu, Uzunu, am fost ținuți la poarta adăpostului trei ore. DSV nu a răspuns solicitării de a veni în teren. Cu BPA Giurgiu nu am reușit să luăm legătura. Am solicitat un echipaj de la IPJ Giurgiu, care a venit la fața locului, a întocmit un proces-verbal pe care nu l-am primit și nu ne-a însoțit în control.
• La Călan, nu ni s-a permis accesul în adăpostul public. BPA Hunedoara a venit la fața locului doar după insistențe și explicând că există animale aflate în stare de pericol. Echipajul a intrat în adăpost doar după ce angajații și-au sunat șeful, care a aprobat accesul. Noi, parlamentarii, nu ni s-a permis accesul deloc.
• La Vrancea, la Vetmedan, am contactat telefonic DSV și am explicat gravitatea situației, solicitând să se deplaseze inspectorii în teren. Ni s-a comunicat că nu este zi de control și mi s-a închis telefonul în nas. BPA Vrancea s-a deplasat la locație cu trei agenți. Aceștia au constatat toate neregulile și, după părerea mea, infracțiuni. Am cerut comunicarea procesului-verbal și a probelor foto-video, dar nu ni s-au transmis. Am primit un răspuns formal că s-au aplicat două sancțiuni contravenționale și … în rest totul este bine.
Reporter: Ce măsuri au fost luate pentru remedierea situațiilor constatate și care este situația actuală a câinilor și a adăposturilor verificate?
Aurora Tasica Simu: În unele cazuri au fost deschise câteva dosare penale. În altele s-au aplicat sancțiuni contravenționale. DSVSA însă nu a aplicat sancțiuni în niciun caz semnalat de noi; dimpotrivă, prin răspunsurile oferite ne-au comunicat că totul este în regulă.
Măsurile concrete luate pentru remedierea situațiilor constatate nu ni s-au comunicat, prin urmare presupun că nu există. În urma raportului parlamentar depus la Secretariatul General al Camerei Deputaților și a sesizării pe care am făcut-o la Comisia pentru Abuzuri și Petiții, până la acest moment nu am primit niciun răspuns.
Situația actuală a câinilor și a pretinselor adăposturi este în continuare una gravă. Este o situație inumană, barbară și crudă. În continuare, oamenii semnalează aceleași abuzuri. Oamenii scot din adăposturi câini plini de boli, unii mor în două–trei zile de la adopție. Se eutanasiază în continuare în cele mai multe centre de exterminare a animalelor fără apărare.
Reporter: Ce măsuri legislative și administrative considerați urgente pentru a preveni astfel de abuzuri?
Aurora Tasica Simu:
Legislativ: Am depus un proiect în Parlamentul României prin care sterilizarea tuturor câinilor devine obligatorie, cu excepția celor pentru care există acte de origine și drept de montă. În prezent, obligativitatea vizează preponderent așa-zișii „câini de rasă comună”, ceea ce este insuficient. Se prevăd excepții medicale și pentru regimuri speciale stabilite prin norme.
• Se clarifică și extinde definiția abandonului, incluzând lăsarea unui câine revendicat sau adoptat pe domeniul public ori privat, fără hrană, adăpost sau tratament medical.
• Se instituie transparența deciziilor de eutanasiere: decizia se emite pentru fiecare câine în parte, numai după parcurgerea etapelor legale, și se publică fizic și online (la UAT și la centrul de gestionare) cu minimum 3 zile înainte. Această modificare sper că nu va fi necesară deoarece există o propunere legislativă care are în vedere eliminarea eutanasiei din actuala reglementare.
• Se întăresc obligațiile de trasabilitate în RECS: unitățile medical-veterinare înregistrează corect și complet datele proprietarului și comunică numărul microcipului în maxim 5 zile de la implantare. (Am întâlnit numeroase situații în care am găsit câini microcipați, dar în RECS nu erau înregistrate datele de identificare ale proprietarului.)
• Mențiunea rasei în carnetul de sănătate și în RECS se face doar pe baza actelor de origine; în lipsa acestora, se înscrie „metis (asemănător rasei…)” sau „rasă comună”.
• Se permite asistența reprezentanților ONG-urilor de protecția animalelor la procedura de eutanasiere, ca măsură suplimentară de control civic.
De asemenea, am participat la grupul de lucru „Respect pentru animale”, în care, alături de alți parlamentari, ONG-uri și autorități, am propus modificări legislative care să îmbunătățească legislația actuală.
Totodată, lucrez la o inițiativă prin care să fie obligatorie subvenționarea sterilizării și a microcipării, în special acolo unde UAT-urile alocă fonduri mari pentru capturare și ucidere. Din acele fonduri vom redirecționa minim jumătate către prevenția abandonului (adică sterilizare și microcipare).
Administrativ: Recensământ canin la nivelul fiecărui UAT și microciparea și sterilizarea câinilor cu stăpân; minim 50% din sumele alocate pentru gestionarea câinilor fără stăpân să meargă către sterilizare/microcipare în gospodării, sursa primară a câinilor de pe stradă.
• Implicarea consiliilor județene în finanțarea programelor de identificare și sterilizare acolo unde UAT-urile nu au resurse.
• Indicatori de performanță pentru contracte (rata sterilizărilor/adopțiilor, timp mediu de staționare, mortalitate sub prag) și plată condiționată de rezultate; raportare lunară din RECS.
• Transparență: publicarea online a deciziilor, listelor de câini, a rapoartelor de activitate și a plăților; acces pentru ONG-uri și voluntari conform programului.
• Inspecții inopinate DSVSA/BPA și follow-up obligatoriu cu proces-verbal de conformare și dovezi (foto/video) ale remedierilor.
Reporter: Cum pot cetățenii și organizațiile de protecția animalelor să sprijine transparența și bunăstarea animalelor?
Aurora Tasica Simu: Cetățenii și organizațiile de protecția animalelor pot acționa pentru a crește transparența și bunăstarea animalelor prin monitorizare civică și date deschise (liste lunare, rapoarte, plăți publice), printr-un canal unic de sesizări cu termene ferme de soluționare și prin programe de prevenție (voucher de sterilizare/microcipare, educație în școli, târguri de adopții).
Propun instituirea unor comisii mixte UAT–ONG pentru vizite periodice în adăposturi, condiționarea plăților de indicatori de performanță (sterilizări, adopții, mortalitate redusă) și asigurarea trasabilității complete a fiecărui animal.
În paralel, trebuie să dezvoltăm rețele de voluntariat și foster, protocoale de parteneriat pentru sterilizări în masă și mecanisme de integritate (audit extern, liste negre pentru operatorii cu abateri).
Reporter: Ce recomandări aveți pentru monitorizarea contractelor publice și a cheltuirii fondurilor?
Aurora Tasica Simu: Introducerea unui cod CPV–SEAP dedicat serviciilor de gestionare a câinilor fără stăpân și utilizarea unui model-cadru de caiet de sarcini/contract.
• Publicarea integrală, în format open data, a tuturor documentelor și plăților.
• Alocarea a cel puțin 50% din buget către sterilizare/microcipare.
• Trasabilitate completă în RECS și a lanțului de custodie pentru cadavre.
• Inspecții inopinate, audit extern anual și comisie mixtă de monitorizare.
• Clauze de penalitate/reziliere/garanție.
• Măsuri de integritate (conflicte de interese, liste negre) și un canal public de sesizări cu termene ferme de soluționare.
• Înființarea unei secții specializate pentru protecția și bunăstarea animalelor la nivelul tuturor judecătoriilor.
Reporter: În ceea ce privește perspectivele europene și internaționale, raportul menționează întrebări adresate Parlamentului European. Ce rezultate sau reacții ați primit până acum?
Aurora Tasica Simu: Întrebările adresate Parlamentului European nu au primit încă un răspuns oficial. Principalele puncte ridicate:
1. Solicitarea unei anchete independente și imediate privind utilizarea fondurilor europene în legătură cu uciderea câinilor fără stăpân în România.
2. Garanția că fondurile UE nu sunt folosite pentru uciderea câinilor, ci exclusiv pentru metode umane de gestionare (castrare/sterilizare, campanii de educație publică, finanțarea adăposturilor non-profit).
3. Confirmarea explicită că fondurile europene nu au fost utilizate sub pretextul Legii Sănătății Animalelor și al actelor delegate privind eradicarea bolilor infecțioase.
Întrebarea a fost depusă la 26 iunie 2025, iar răspunsul Comisiei este încă în așteptare.
Împreună cu asociația „Hunde Adoption Direkt e.V.” din Germania, am transmis o adresă oficială Comisarului European pentru Sănătate și Bunăstare Animală, domnul Olivér Várhelyi, solicitând implicarea directă a Comisiei Europene pentru:
• Stoparea abuzurilor;
• Promovarea campaniilor de sterilizare;
• Asigurarea unui cadru transparent de utilizare a fondurilor europene și publice destinate gestionării câinilor fără stăpân în România.
Reporter: Cum pot autoritățile române să se alinieze la standardele europene privind protecția animalelor și utilizarea fondurilor?
Aurora Tasica Simu: Autoritățile române trebuie, în primul rând, sa își facă treaba, adică să aplice riguros legislația existentă. România are deja prevederi privind sterilizarea câinilor cu stăpân și sancționarea abandonului, însă aceste reguli sunt rareori implementate consecvent.
La nivel national, avem în RECS (registrul electronic al cainilor cu stăpân ) 5.318.381 de caini , dintre care sunt sterilizați doar 1.045.548, adica aproximativ 19%. În conditiile in care mai avem cel puțin încă 5 milioane de câini în zone rurarle care, cel mai probabil nu au văzut niciodată un medic veterinar și, cel mai probabil, nu sunt microcipați și sterilizați.
În al doilea rând, fondurile publice și europene trebuie direcționate exclusiv către soluții sustenabile – campanii de sterilizare la scară largă, educație publică și sprijinirea adăposturilor non-profit – și nu către contracte care încurajează capturarea și uciderea animalelor. Această abordare este în acord cu articolul 13 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, care recunoaște animalele ca ființe sensibile și impune standarde ridicate de protecție.
Totodată, este esențială transparența. Contractele și sumele cheltuite trebuie să fie publice și supuse monitorizării independente, inclusiv prin implicarea organizațiilor civice și a instituțiilor europene. Doar prin control și responsabilizare putem evita risipa și abuzul în gestionarea fondurilor.
În final, educația civică joacă un rol cheie. Pentru a ajunge la standardele europene, autoritățile române trebuie să investească în conștientizarea populației privind adopția, sterilizarea și respectul față de animale. Alinierea la normele europene nu este doar o obligație juridică, ci și o dovadă de modernizare și responsabilitate față de cetățeni și față de valorile comune ale Uniunii. A încheiat pentru Pets & Cats, deputatul independent de Cluj, Aurora Tasica Simu.
Citește și:
