sursa foto: Freepik
Când ne referim la Inteligența Artificială, cei mai mulți dintre noi se gândesc imediat la aplicații sau tehnologii de recunoaștere vocală facială. Însă lumea AI nu se limitează la crearea de texte și fotografii spectaculoase. În ultimii ani, cercetătorii au început să exploreze o direcție mult mai delicată și poate chiar surprinzătoare: capacitatea AI de a interpreta expresiile faciale și emoțiile animalelor de companie.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Această inovație își propune să răspundă la întrebări pe care oamenii și le-au pus dintotdeauna: Ce simt animalele? Cum își exprimă durerea, frustrarea sau fericirea? Și, mai ales, cum putem folosi tehnologia pentru a le îmbunătăți viața?
Cum poate AI să „citească” fețele animalelor de companie
Spre deosebire de oameni, animalele nu pot spune direct ce simt, ci stăpânii au dedus suferința sau boala prin semne evidente: câinele nu mai mănâncă, pisica se ascunde, calul șchiopătează. Dar aceste semnale apar, de regulă, când problema este deja avansată.
Sistemele bazate pe Inteligența Artificială vin cu o abordare diferită. Ele analizează „repere faciale”, adică mișcările mușchilor, schimbările în poziția ochilor, urechilor sau gurii, pentru a detecta emoțiile și starea de sănătate a animalelor. Totul se întâmplă în câteva fracțiuni de secundă, iar algoritmii pot atinge un nivel de precizie mult peste ce reușește ochiul uman.
Exemple din lumea fermelor: Intellipig
Cele mai multe aplicații s-au concentrat, până acum, pe animalele de fermă. Proiectul Intellipig, realizat de Universitatea din Vestul Angliei și Colegiul Rural din Scoția, a demonstrat că porcii pot fi monitorizați individual cu ajutorul fotografiilor și analizelor AI. Sistemul identifica în timp real dacă animalele simțeau disconfort, boală sau chiar suferință emoțională și alerta fermierul imediat, notează Science.
Mai mult, pe baza stării porcului, programul recomanda o dietă personalizată, fiind o premieră în domeniul creșterii animalelor. Rata de precizie? Aproximativ 97%, un rezultat impresionant care sugerează că această tehnologie ar putea deveni în curând un standard pentru industria agricolă.
Specialiștii în relația om-animal cred că potențialul acestei tehnologii depășește cu mult sectorul agricol. Expertul Philip Tedeschi subliniază că AI ar putea aduce schimbări majore și în domeniul conservării faunei sălbatice, prin crearea de modele mai eficiente decât metodele tradiționale.
Câinii și pisicile, următorul pas în evoluția tehnologiei
Deși progresul este rapid în cazul animalelor de fermă, pentru câini și pisici, tehnologia este încă în fază incipientă. Cercetătoarea Anna Zamansky de la Universitatea din Haifa creează o aplicație care le-ar permite stăpânilor să scaneze timp de 30 de secunde fața animalului lor de companie și să primească o estimare a nivelului de durere, transmite Kinship.
Însă provocarea majoră e diversitatea raselor. AI are nevoie de un volum uriaș de date vizuale pentru a funcționa corect, iar expresiile diferă de la un câine la altul.
„Avem nevoie de imagini pentru fiecare rasă și de o bază adevărată pentru fiecare dintre ele”, explică profesorul Lionel Robert de la Universitatea din Michigan.
Ar fi utilă pentru stăpânii de animale de companie?
Mulți proprietari cred că își cunosc suficient de bine câinii sau pisicile. Un lătrat lângă bol înseamnă foame, o pisică ce miaună insistent cere atenție. Însă Inteligența Artificială promite să meargă mai departe: să distingă între un lătrat de frustrare și unul de joacă sau să indice că un animal este stresat chiar înainte să apară simptome vizibile.
O astfel de tehnologie ar putea fi extrem de valoroasă pentru detectarea precoce a durerilor cronice sau a bolilor, dar rămâne de văzut dacă iubitorii de animale ar fi dispuși să plătească pentru un asemenea serviciu.
Există și voci critice. Unii experți avertizează că dependența de astfel de aplicații ar putea slăbi legătura dintre oameni și animale. Dacă stăpânii vor avea mai multă încredere într-o aplicație decât în observațiile proprii, riscul este să devină mai puțin atenți la limbajul companionilor lor.
„Așa cum GPS-ul ne-a redus simțul orientării, un traducător de emoții pentru animale ar putea să ne facă mai puțin conectați la ele în mod direct”, susține Tedeschi.
