sursa foto: Pexels
O echipă de cercetători de la Universitatea Texas A&M (SUA) și Faculdade de Biociências (Brazilia) a făcut un progres semnificativ în înțelegerea modului în care au evoluat pisicile. Într-un studiu publicat pe coperta prestigioasei reviste Genome Research, oamenii de știință au construit arbori genealogici detaliați pentru cele 38 de specii de feline sălbatice și domestice. În urma acestui efort, a ieșit la iveală un aspect surprinzător: evoluția pisicilor nu este deloc liniară, ci influențată de hibridizare.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Arbori genealogici complecși și descoperiri genetice
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au analizat o varietate de date genetice. Studiul s-a bazat pe analiza polimorfismului de nucleotide unice (SNP), identificând variațiile în secvențele de ADN la nivelul întregului genom. S-au studiat atât genele de pe cromozomii autozomali (non-sexuali), cât și de pe cromozomii X și Y, alături de ADN-ul mitocondrial, care oferă informații despre descendența maternă.
Echipa a comparat aceste date cu genomurile unor specii importante din familia felinelor, inclusiv tigrul, leopardul de zăpadă și leul, precum și cu genomul celei mai apropiate rude a pisicii domestice. Această abordare integrativă a permis reconstrucția unui arbore filogenetic detaliat, care reflectă moștenirea genetică atât pe linie maternă, cât și pe linie paternă și biparentală, notează Modern Cat.
Hibridizarea, un mecanism evolutiv comun
Una dintre concluziile centrale ale studiului este că hibridizarea a fost o forță importantă și frecventă în evoluția pisicilor. Dr. William Murphy, profesor la Texas A&M și autor principal al studiului, a subliniat că rezultatele obținute clarifică numeroase controverse existente de peste două decenii în literatura de specialitate referitoare la relațiile dintre speciile de pisici.
El a adăugat că, în ciuda percepției că hibridizarea este un fenomen rar, noile date arată că aceasta a fost frecventă în lumea felină. Procesul ar putea chiar să fi avut un rol adaptativ în anumite cazuri, facilitând apariția unor trăsături benefice.
Diferențe între moștenirea maternă și cea biparentală
Un aspect interesant al cercetării a fost identificarea unor neconcordanțe între arborii genealogici construiți pe baza ADN-ului mitocondrial (moștenit de la mamă) și cei rezultați din analiza genomică completă (moștenire biparentală). În total, au fost observate nouă diferențe notabile între aceste două tipuri de arbori.
De exemplu, în arborele matern, puma apare ca fiind mai apropiată genetic de râs și pisica de pădure. În schimb, în arborele biparental, puma se situează mai aproape de pisicile leopard asiatice și de pisicile domestice. Aceste discrepanțe sugerează evenimente de hibridizare în trecutul îndepărtat al speciilor, în urma cărora hibrizii au contribuit la structura genetică a generațiilor ulterioare prin împerechere cu indivizi nonhibrizi.
Rolul hibrizilor și particularități ale moștenirii genetice
Studiul mai evidențiază că masculii hibrizi tind să fie sterili mai des decât femelele și nomazi. Aceste trăsături pot influența modul în care genele se transmit între populații și specii diferite.
„Am descoperit urme clare de hibridizare în genomurile a peste jumătate dintre cele opt linii evolutive ale pisicilor”, a afirmat Murphy. În aceste cazuri s-au găsit secvențe ADN mai apropiate între specii care nu sunt înrudite direct. Această concordanță dintre ADN-ul nuclear și cel mitocondrial sprijină ipoteza că hibridizarea a avut loc în mai multe etape ale evoluției feline.
Cazul leului și al leopardului de zăpadă
Un exemplu concludent de hibridizare ancestrală este cel al leului și leopardului de zăpadă. Analiza a arătat că genele localizate pe cromozomul X al celor două specii au început să difere relativ recent, în timp ce genele de pe cromozomii autozomali sugerează o divergență mai veche. În plus, genomul mitocondrial al leopardului de zăpadă este foarte asemănător cu cel al leului, indicând un eveniment de hibridizare între strămoșii acestor două specii.
Dovezi și în captivitate
Fenomenul de hibridizare nu este întâlnit doar în sălbăticie. El este bine documentat și în captivitate. Un exemplu celebru este ligrul (rezultatul încrucișării dintre un leu mascul și o tigroaică). De asemenea, pisica Bengal, una dintre cele mai iubite rase de companie, este un hibrid între pisica domestică și cea leopard asiatică. Murphy subliniază că astfel de exemple sprijină ideea că hibridizarea este o trăsătură naturală și persistentă în evoluția felinelor.
Implicații pentru conservarea speciilor
Cercetătorii atrag atenția asupra faptului că, deși hibridizarea a avut un rol natural în istoria evolutivă a pisicilor, amenințările moderne, precum distrugerea habitatelor, braconajul și schimbările climatice, pot perturba acest echilibru. Hibridizarea forțată de activitatea umană ar putea avea consecințe negative, în special pentru speciile pe cale de dispariție.
