Sursa foto: Arhiva personală
Celebrul film „Hachiko” (2009) a devenit un adevărat exemplu de prietenie și loialitate în rândul stăpânilor de animale. Povestea reală câinelui care și-a așteptat stăpânul în gară zilnic a demonstrat cât de departe poate ajunge devotamentul unui animal. În acest articol află povestea unui Hachi adevărat, ce pare desprins din filmul care a emoționat o lume întreagă.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Hachyko și Ema
Ema își amintește exact ziua în care l-a văzut pentru prima dată pe Hachy, în urmă cu opt ani. „Eram la serviciu la tatăl meu, când am văzut o cățelușă cu puii ei. Erau pui de husky, cu ochi albaștrii frumoși, iar toți erau dornici de joacă. Tata a zis că pot alege unul, mai ales că el voia să avem un câine.”
La un moment dat, Ema a ridicat privirea și a văzut un pui de Akita Inu, care o pândea de după un perete. Akita Inu este rasa câinelui Hachiko. Atunci când acel pui a venit la piciorul Emei și a început să o atingă cu botul, fata a știut că acela urma să fie prietenul ei pe viață. Atunci Ema avea 15 ani, însă a simțit că a crescut odată cu Hachy.
Cât despre nume, ea recunoaște că a luat direct inspirație din povestea reală. „Hachiko este filmul meu preferat, prietenia dintre câine și stăpânul său m-a inspirat foarte mult și plus că am observat imediat asemănările fizice între cei doi. Am schimbat puțin felul în care e scris numele câinelui meu, pentru că am vrut să fie mai special.”
Ema l-a crescut pe Hachy la țară și este de părere că orice câine de talie mare merită o curte largă, unde să poată alerga în voie și să fie lăsat să crească în armonie. Fata își amintește că Hachy s-a îmbolnăvit împreună cu frații lui când erau pui, însă cățelul ei este singurul care a supraviețuit datorită vizitelor periodice la veterinar.
„Îi făcusem o cușcă în curte și acolo i-am pus o păturică și o pernă. Acolo doarme și acum.” Hachy a crescut să iubească oamenii, este foarte afectuos și jucăuș. Cât despre alimentația sa, Ema l-a hrănit mereu cu hrană uscată specifică câinilor de talia sa, însă Hachy mereu a reușit să fure câteva bucăți din mâncarea stăpânilor săi.
Ema își amintește cu drag de zilele în care ieșea cu Hachy la plimbare prin satul unde a crescut și consideră că perioada aceea a fost una dintre cele mai frumoase din viața ei.
„Țin minte că odată am ieșit cu Hachyko la plimbare, când deodată a scăpat din lesă și a început să alerge o oaie. Oaia fugea, behăia și s-a oprit lângă un cal. Când a nechezat calul o dată, Hachy a început să plângă și s-a întors la mine.”
Ema recomandă iubitorilor de câini de talie mare această rasă iubitoare și loială, mai ales dacă este crescut la casă. Deși Ema acum o crește pe Bruna și îl vizitează pe Hachy mai rar, pentru ea acest câine rămâne „cea mai minunată ființă pe care a cunoscut-o.”
Citește și:
