FOTO Freepik
A-ți scoate câinele la plimbare pare o activitate modernă, specifică vieții contemporane. Totuși, relația dintre om și animal este veche, care datează de zeci de mii de ani. De la primele tentative de domesticire până la transformarea animalelor în membri ai familiei, istoria este presărată cu povești care reflectă afecțiunea, utilitatea și, uneori, chiar adorarea acestor tovarăși necuvântători.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Animalele de companie: o istorie de mii de ani a prieteniei dintre om și animal
Deși folosim deseori termenii „animal domestic” și „animal de companie” ca fiind sinonimi, în realitate desemnează concepte diferite. Un animal domesticit a fost adaptat, prin selecție și conviețuire, să îndeplinească anumite funcții în folosul omului: muncă, alimentație, pază etc. În schimb, un animal de companie este crescut nu pentru un beneficiu practic, ci pentru plăcere și tovărășie. Este diferența dintre o vacă crescută pentru lapte și carne și un câine al cărui „job” principal este să aducă mingea sau să doarmă la picioarele stăpânului.
Câinii, primii prieteni ai omului
Câinii sunt considerați primele animale domesticite din istorie. Dovezile arheologice indică faptul că procesul de domesticire era în plină desfășurare în urmă cu aproximativ 14.000 de ani, dar analizele genetice sugerează că începuturile acestei relații unice ar putea data chiar de acum 40.000 de ani. Vânătorii-culegători din epoca de piatră au început să stabilească relații mutual avantajoase cu lupii cenușii, care, în timp, au fost transformați în câinii de astăzi, scrie Genes.
Unde a avut loc domesticirea câinilor
Studiile publicate în Nature susțin că domesticirea câinilor s-ar fi produs în două zone geografice distincte: estul și vestul Eurasiei. Există posibilitatea ca procesul să fi avut loc independent în ambele regiuni, iar mai târziu aceste populații de câini să se fi amestecat, însoțindu-i pe oameni în migrațiile lor.
Pisicile, o legătură mai recentă, dar puternică
Comparativ cu câinii, pisicile au o istorie domestică mai recentă, fiind domesticite acum aproximativ 10.000 de ani. Acest lucru s-a întâmplat în zona Mesopotamiei, unde oamenii începeau să treacă de la stilul de viață nomad, bazat pe vânătoare, la un mod de viață sedentar, bazat pe agricultură.
Pe măsură ce recoltele atrăgeau rozătoare, pisicile au început să vâneze acești dăunători, devenind extrem de utile pentru oameni. Dintr-un parteneriat utilitar s-a născut o legătură afectivă, iar felinele au început să fie acceptate în gospodării și, treptat, îngrijite ca animale de companie.
Animalele în culturile antice
Deși câinii și pisicile s-au domesticit pentru diverse scopuri, în multe civilizații antice au devenit protectori, dar și membri ai familiei. Arheologia și textele antice oferă numeroase dovezi ale acestui fapt.
Mesopotamia Antică
În Mesopotamia, câinii aveau un rol funcțional clar: protejau casele și turmele. Totuși, erau și animale sacre, asociate cu zeii și zeițele și erau reprezentați în amulete, statui și mituri. Unele dintre cele mai vechi dovezi ale zgărzilor canine provin din această zonă, semn că erau îngrijiți și prețuiți.
Egiptul Antic
Egiptenii au dus relația cu animalele de companie la un nivel superior. Câinii erau mumificați și îngropați, iar zeul Anubis, cu cap de șacal (sau câine), era considerat ghidul sufletelor în viața de apoi. Pisicile erau, de asemenea, extrem de respectate, fiind asociate cu zeița Bastet. Moartea unei pisici provoca o durere publică puternică, iar multe feline erau mumificate și înmormântate cu onoruri.
Grecia Antică
În mitologia greacă, câinii apar frecvent ca simboluri ale loialității și dăruirii. Cel mai cunoscut exemplu este Argus, câinele lui Ulise, care își recunoaște stăpânul după 20 de ani și moare liniștit după această revedere. Câinii erau crescuți și pentru companie, fiind reprezentați în picturi, sculpturi și ceramici.
Roma Antică
Romanii și-au iubit câinii la fel ca grecii și egiptenii. Există numeroase inscripții funerare dedicate câinilor decedați, care reflectă un atașament emoționant. Una dintre ele spune: „Ce tovarăș iubit am pierdut!”. Spre deosebire de câini, pisicile nu apar la fel de des în documentele romane, ce sugerează o popularitate mai redusă în acea cultură.
Mesoamerica Antică
În culturile mesoamericane, câinii erau prețuiți atât pentru munca lor, cât și pentru rolul spiritual. Se credea că însoțesc sufletul uman în călătoria sa spre lumea de dincolo. De aceea, multe morminte conțin figurine canine din ceramică, simboluri ale protecției. În plus, câinii erau crescuți și pentru hrană sau sacrificii, dar unii aveau statut de animal de companie.
Animalele de companie neobișnuite ale antichității
Deși câinii și pisicile sunt cele mai cunoscute, nu au fost singurele animale prețuite de-a lungul istoriei. În casele romane, papagalii, maimuțele, vrăbiile și chiar țiparii (în cazul celebrului Crassus) erau tovarăși de viață. Faraonii egipteni aveau șoimi dresați, iar unii conducători mumificau chiar și ciorile, construindu-le morminte proprii.
