Sursa foto: Freepik / wirestock
La fel ca unicitatea amprentelor degetelor, nasul câinilor are striații individuale, nemaiîntâlnite. Dacă lăbuțele cățeilor pot fi identice, în cazul trufei umede lucrurile stau altfel. Acest aspect a fost stabilit în mod științific încă din 1938 de Canadian Kennel Club, notează Psychology Today.
De atunci, s-a considerat că, asemenea amprentelor în cazul oamenilor, nasul poate fi folosit pentru identificarea câinilor. Această metodă de identificare este deja utilizată în câteva state din America, fiind considerată mai folositoare decât o zgardă care se poate pierde, ori un microcip care se poate defecta.
Amprenta nasului, definitivată la vârsta de două luni
Un studiu efectuat de cercetători din Coreea de Sud a scos la iveală faptul că amprenta nasului câinilor se dezvoltă până la vârsta de două luni. Ulterior, nu mai există niciun fel de modificare, s-a constatat după testări lunare. Practic, rhinarium-ul, acea suprafață neacoperită de blană și umedă din jurul nărilor câinilor are un model distinct de linii, puncte și crestături care creează o amprentă unică pentru fiecare patruped în parte. Ea poate, așadar, fi utilizată pentru identificarea animalului, între altele.
Un program de identificare, dezvoltat de coreeni
Aceiași cercetători din Coreea de Sud au dezvoltat și un program informatic menit să creeze o viitoare bază de date pentru identificarea câinilor. Similar cu Sistemul Automat de Identificare a Amprentelor (AFIS) utilizat la nivel global în cazul oamenilor pentru depistarea infractorilor sau a persoanelor dispărute, această bază de date ar putea pe viitor să conțină amprentele nasului câinilor din toată lumea și să fie folosită pentru deslușirea disparițiilor sau în oricare alte situații în care este necesară o identificare.
