FOTO Himalayan Tribune
Dacă în trecut animalele sălbatice erau asociate cu zonele izolate, în 2025 nu mai este surprinzător să vezi coioți, vulpi sau chiar mistreți apropiindu-se de locuințele oamenilor. Schimbările climatice și extinderea așezărilor umane determină fauna să caute noi teritorii. Specialiștii avertizează că această tendință se va accentua în următoarele decenii, iar oamenii vor trebui să se obișnuiască să împartă mediul cu speciile sălbatice.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Un raport publicat în revista Science Advances arată că, până în 2070, oamenii se vor muta tot mai mult în habitatele sălbatice de pe mai mult de jumătate din suprafața Pământului, amenințând biodiversitatea și crescând șansele unor viitoare pandemii.
Cercetătorii au analizat două seturi complexe de date: predicțiile privind mutarea populației umane în funcție de creșterea demografică, dezvoltarea economică și schimbările climatice, dar și distribuția a peste 22.000 de specii de vertebrate. Rezultatul arată un viitor în care contactul direct dintre oameni și animale va deveni inevitabil.
O sabie cu două tăișuri: între oportunitate și dezastru
În cel mai rău scenariu, suprapunerea teritoriilor ar putea însemna un dezastru, spun cercetătorii citați de The Guardian. Creșterea interacțiunilor directe amplifică riscul de transmitere a bolilor, pierderea biodiversității și conflicte deschise între oameni și animale. Totuși, în același timp, specialiștii cred că, prin planificare atentă și politici de conservare bine gândite, aceste interacțiuni pot fi transformate în oportunități pentru coexistență.
Omenirea a ocupat deja cea mai mare parte a planetei
Conform datelor, oamenii au transformat sau ocupat între 70% și 75% din suprafața terestră. Studiul publicat în Science Advances arată că, până în 2070, suprapunerea dintre oameni și faună sălbatică va crește pe 57% din suprafața uscatului. Zone care astăzi par „neatinse” (păduri, savane, regiuni agricole) vor fi tot mai locuite sau exploatate de oameni, intensificând interacțiunile cu fauna.
„Oamenii au impact negativ asupra speciilor, lucru pe care îl vedem deja de mulți ani. Aceasta este una dintre cauzele majore ale crizei actuale de biodiversitate”, susține Neil Carter, cercetător principal al studiului și profesor la Universitatea din Michigan.
Riscul bolilor zoonotice și al pandemiilor viitoare
Un aspect alarmant al suprapunerii dintre oameni și animale îl reprezintă transmiterea bolilor zoonotice (care trec de la animale la oameni). Aproximativ 75% dintre bolile infecțioase emergente au o astfel de origine. Pandemii precum Covid-19, dar și boli ca gripa aviară sau porcină sunt strâns legate de contactul dintre oameni și fauna sălbatică.
„Nu fauna sălbatică în sine prezintă riscul, ci comportamentul nostru și contactul specific cu ea”, avertizează Kim Gruetzmacher, medic veterinar și om de știință în conservarea faunei.
Cu alte cuvinte, modul în care oamenii exploatează, consumă sau intră în contact cu animalele determină probabilitatea unor viitoare pandemii.
Regiunile cele mai expuse suprapunerii
Potrivit cercetării, zonele cu densitate mare a populației, precum India și China, vor fi printre cele mai afectate de suprapunerea habitatelor. Africa și America de Sud, în special regiunile agricole și forestiere, vor resimți și ele o creștere masivă a interacțiunilor.
În schimb, Europa ar putea înregistra o ușoară scădere a acestor suprapuneri pe aproximativ 20% din teritoriu, datorită schimbărilor demografice și politicilor de protecție a mediului.
Biodiversitatea este în pericol
Extinderea spațiilor umane asupra habitatelor naturale duce la pierderea biodiversității, fenomen considerat de cercetători drept unul dintre cei mai importanți factori ai crizei ecologice actuale. Dispariția speciilor, reducerea coridoarelor ecologice și uciderea animalelor considerate „dăunătoare” pentru culturi sau gospodării sunt doar câteva dintre efectele negative.
Rob Cooke, specialist britanic în modelare ecologică, consideră că studiul oferă o imagine clară asupra direcției în care ne îndreptăm, dar avertizează că sunt necesare mai multe cercetări despre tipurile de specii cu care vom intra în contact și despre consecințele reale ale acestor interacțiuni.
