Papagalii trăiesc 80 de ani și țestoasele chiar și 150 de ani: Ce se întâmplă cu animalele exotice după moartea stăpânilor lor?

Problema îngrijirii animalelor exotice după moartea proprietarului este reală, dar deseori ignorată. Papagalii, țestoasele sau alte reptile pot trăi zeci, uneori chiar peste o sută de ani, mai mult decât speranța de viață a stăpânilor. Cine are grijă de aceste animale după ce adoptatorii lor nu mai sunt?

Povestea Louisei Jaskulski: dragoste necondiționată pentru animalele exotice

Louisa Jaskulski din Sedona (Arizona) a murit în 2023, la vârsta de 77 de ani, la doar câteva zile după o operație cardiacă. Prietenii și familia erau îngrijorați pentru că, în loc să se recupereze într-un centru specializat, Louisa a insistat să meargă acasă, lângă animalele ei.

În urma ei a rămas un „mic sanctuar”: patru porumbei cu coadă evantai, trei papagali amazoni, trei lorikeți, o pereche de cinteze, două țestoase, un dragon bărbos și o șopârlă cu limbă albastră, toate animale salvate.

„Când privesc în ochii unui papagal, ai unei șopârle sau țestoase, simt că privesc în ochii lui Dumnezeu”, spunea ea într-un interviu pentru Mickaboo.org.

Însă, bătrâna nu a lăsat indicații despre ce se va întâmpla cu aceste animale după dispariția ei.

În Statele Unite se estimează că nouă milioane de persoane dețin animale exotice, de la păsări și reptile până la mamifere mai puțin obișnuite. Atunci când proprietarii mor, responsabilitatea îngrijirii cade pe familie, prieteni sau organizații de salvare.

Ideal ar fi ca animalele să rămână în familie. Realitatea este, însă, că puțini își asumă responsabilitatea de a îngriji specii care cer timp, cunoștințe și îngrijire specială. Astfel, multe dintre ele ajung în sanctuare sau la adăposturi supraaglomerate.

Papagalii: frumusețe, inteligență și provocări

Papagalii sunt printre cele mai problematice animale exotice când vine vorba de relocare. Trăiesc adesea 70 de ani sau chiar 80, iar comportamentul lor se schimbă radical la maturitate. Dacă la început sunt prietenoși și jucăuși, în periodele de împerechere devin irascibili.

Papagalii au nevoie de multă atenție, de o cușcă mare, jucării, activități zilnice și timp petrecut în afara coliviei. Din acest motiv, centrele de salvare sunt copleșite. După pandemie, când oamenii au revenit la stilul de viață activ, a apărut un val de abandonuri, notează National Geographic.

Țestoasele: animale longevive și greu de întreținut

Și țestoasele au nevoie de atenție și îngrijire. Unele specii ajung la dimensiuni impresionante și necesită curți mari, împrejmuite și climă caldă permanentă.

Katie Rickon, fondatoarea Tortoise Acres, spune că adăpostul ei primește cereri de predare a 20–30 de țestoase pe săptămână, însă nu are spațiu suficient. Problema se complică și mai mult prin longevitatea lor: multe trăiesc peste 100 de ani, chiar și 150! Astfel, proprietarii de țestoase trebuie să decidă din timp cui vor lăsa animalele, inclusiv prin testamente.

Supraaglomerarea adăposturilor de animale și efectele pandemiei

Organizațiile de salvare pentru papagali și reptile semnalează o criză: numărul de animale exotice abandonate a crescut semnificativ după pandemie. Mulți oameni le-au cumpărat în izolare, dar au renunțat la ele când viața a revenit la normal.

Adăposturile abia mai fac față. „În acest moment avem zeci de papagali care așteaptă să fie preluați și încă pe atât în plasament”, spune Janet Trumbule, directorul general al Oasis Sanctuary din Arizona.

Soluția pe termen lung este planificarea. Specialiștii recomandă viitorilor proprietari de animale exotice să se documenteze temeinic înainte de adopție și să decidă din timp ce se va întâmpla cu animalele lor.

Trumbule dă propriul exemplu: „Am făcut succesiunea și păsările mele vor ajunge la sanctuar, unde vor rămâne toată viața lor. Este important să faci asta, mai ales pentru animalele despre care știi sigur că vor supraviețui”.