sursa foto: Facebook
Jamie a ajuns în Adăpostul „Casa lui Patrocle” cu un oftat greu, venit parcă dintr-un suflet în care s-au adunat prea multe traume. Lăsat în urmă de cei care l-au iubit prea puțin, a fost adus într-un loc nou, unde ecoul pașilor și lătratul grăbit al altor câini îi răsunau în urechi ca un necunoscut ostil. Patrupedul a fost desprins dintr-o lume indiferentă și aruncat într-un alt tumult, la fel de străin, dar cu o promisiune mare: că, poate, într-o zi, va găsi familia pe care o merită.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Un câine care nu vede lumea, dar o înțelege
Jamie nu vede bine. Ochii lui sunt încețoșați, tulburi, de parcă timpul și-a lăsat peste ei o ceață subțire, dar permanentă. Poate că a fost o problemă de la naștere, o traumă sau o boală netratată la timp. Pentru el, o frunză mișcată de vânt devine o amenințare, iar o umbră de om îi pare un pericol.
Și, totuși, Jamie simte când cineva se apropie cu bunătate și este privit cu compasiune. Simte când mâna care se întinde spre el nu vrea decât să-l mângâie. În acele momente, corpul lui rigid se relaxează, iar coada, de obicei nemișcată, se leagănă ușor.
Jamie nu distinge clar formele. Privirea lui încețoșată se poticnește în umbre, iar întunericul îl face vulnerabil. Câinele nu vede chipurile, dar le recunoaște intențiile, știe să deosebească între blândețe și nepăsare, între oameni răi și buni.
Ueori latră nu din agresivitate, ci din nevoia de a se apăra de necunoscut. În mintea lui, o umbră poate semăna cu o amenințare, iar o mișcare bruscă este echivalentă cu un pericol iminent. E o reacție firească, omenească chiar, pentru un animal care nu vede clar ce-l înconjoară.
Dincolo de nesiguranța sa, Jamie este blând și nu face zarvă pentru a fi remarcat. Îi plac diminețile liniștite și serile în care cineva îi spune, chiar și în treacăt, un cuvân bun.
Fătat în februarie 2019, Jamie are o constituție de talie medie și un trup bine proporționat. Este sănătos, deparazitat, vaccinat și sterilizat, fiind un câine pregătit pentru o nouă viață.
Acest animal din adăpost are nevoie de un stăpân care să-i fie ghid prin întuneric, să-i arate, pas cu pas, că nu toate umbrele înseamnă pericol. Îi trebuie un stăpân care să-l iubească exact așa cum e, cu nesiguranțele lui, cu blândețea și nevoia de sprijin.
Așteptarea nu este o slăbiciune
Jamie nu și-a pierdut răbdarea. El a învățat să aștepte în tăcere, sperând că, într-o zi, printre pașii care vin și pleacă din adăpost, va apărea și omul lui. Mai multe detalii poți afla AICI.
