sursa foto: Unsplash
Antarctica este rece, întunecată și pustie o mare parte a anului, așa că oamenii de știință își doresc o pisică drăgălașă care să le țină companie. Ce ar putea fi rău în asta?
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Antarctica, tărâmul unde singurătatea apasă greu
La Stația McMurdo, principala bază americană din Antarctica, angajații își umplu timpul cu munca și cu numeroasele facilități ale stației: o sală de muzică, baruri, săli de sport și o bibliotecă. Totuși, chiar și cu instalarea internetului prin Starlink, moralul oamenilor poate fi foarte scăzut în timpul nopților de iarnă care durează luni întregi.
Între februarie și august, baza este izolată și întunecată. Populația scade de la mii la câteva sute, iar proviziile sunt reduse. Din aprilie, Soarele nu mai răsare deasupra orizontului, temperaturile coboară sub -10°C, iar viscolele ating rafale de peste 110 km/h.
În acest capăt de lume, dorul de casă devine apăsător. Stuart Behling, cercetător la McMurdo în 2024, devine nostalgic cu gândul la pisica lui, Luna, care murise recent.
Oamenii de știință își doresc o pisică pe cel mai izolat continent
Inspirat de Luna, Behling a propus, la târgul științific anual de iarnă al stației, ca baza să aibă o pisică. El și-a amintit că Ernest Shackleton a avut o felină iubită de echipaj, ceea ce i-a oferit un precedent istoric, scrie National Geographic.
De altfel, majoritatea expedițiilor din Epoca Explorării Antarcticii (începutul secolului al XX-lea) au avut pisici la bord. Expediția Endurance din 1914, condusă de Shackleton, o avea pe doamna Chippy, animalul tâmplarului. Expedițiile Discovery și Belgica au inclus, de asemenea, feline, plus câini, iepuri și chiar cobai.
Istoria sprijină ideea lui Behling, dar legislația internațională nu. În aprilie 1994, ultimii câini de sanie au fost evacuați de pe continent, odată cu intrarea în vigoare a unei prevederi din Tratatul Antarctic care interzice orice specie străină (cu excepția oamenilor). Prin urmare, dorința lui Behling de a avea o pisică la McMurdo pare o luptă dificilă.
De ce legea interzice animale de companie
Însă, pasiunea pentru feline există deja sub altă formă: Antarctic Cat Club. Înființat acum 14 ani de coordonatorul Programului Antarctic al SUA, Phil Jacobsen, clubul are reguli simple: dacă cineva primește fotografii cu pisica lăsată acasă, acestea trebuie împărtășite cu membrii, iar mesajele se încheie obligatoriu cu „miau”.
„Să-ți lași animalul de companie acasă pentru a merge în Antarctica este una dintre cele mai dificile părți ale unei misiuni”, spune Jacobsen.
Clubul funcționează aproape exclusiv online, reflectând și firea independentă a iubitorilor de pisici.
Deși câinii de sanie au fost acceptați până în anii 1980, aceștia au adus riscuri serioase pentru ecosistem. Uneori erau hrăniți cu foci vânate, iar bolile precum jigodia canină puteau fi transmise faunei locale.
Și o pisică ar putea reprezenta un pericol similar. Chiar și ținută în interior, există riscul de contaminare cu paraziți, purici sau toxoplasmoză, afectând pinguinii sau alte specii fragile. Tratatul Antarctic urmărește tocmai să minimizeze impactul uman și să păstreze continentul pentru știință și cooperare internațională.
Situația în care felinele ar putea ajunge în Antarctica
Behling a identificat totuși o portiță legală. În legea privind conservarea Antarcticii există posibilitatea ca angajații să aducă animale dacă sunt folosite în scopuri de cercetare. Acesta sugerează că o pisică poate fi „animal de laborator” prin studierea efectelor asupra sănătății și moralului echipajului. Datele ar fi utile pentru NASA, care se confruntă cu probleme similare în misiunile spațiale lungi.
Phil Jacobsen recunoaște că, dacă ar exista o pisică la McMurdo, aceasta ar fi „cea mai iubită și răsfățată din lume”. Totuși, el avertizează: „Nu știm cât de fragil poate fi mediul antarctic. Chiar și un singur parazit microscopic din litiera pisicii ar putea afecta o întreagă populație de pinguini”.
Behling speră însă să strângă sprijin pentru campania sa și să obțină aprobarea Comitetului pentru Protecția Mediului. Are deja în minte camera felinei, dotată cu o ușă de tip ecluză ca să nu evadeze.
Dacă planul ar avea succes, numele pisicii ar urma să fie decis printr-un sondaj. Behling ar propune un nume inspirat din istorie, precum doamna Chippy. Jacobsen, însă, are o altă sugestie: „Aș vrea să se numească The Best, pentru că, dacă Antarctica ar avea o pisică, ar fi, fără îndoială, cea mai tare pisică din lume”.
