Pisicile cu demență ajută cercetătorii să înțeleagă boala Alzheimer la oameni și deschid calea unor noi terapii

De obicei, asociem demența cu oamenii, însă cercetări recente arată că și pisicile pot suferi de o afecțiune similară, denumită disfuncție cognitivă felină. La fel ca în cazul oamenilor, această boală afectează funcțiile cognitive ale felinelor, ducând la confuzie, insomnii, schimbări în comportament și chiar pierderea abilităților sociale.

Demența la pisici, o problemă reală și tot mai studiată

Printre cele mai frecvente semne ale demenței feline se numără:

confuzia – pisica se rătăcește în propria casă sau nu mai recunoaște persoanele familiare;

tulburările de somn – odihna devine fragmentată, iar pisica miaună insistent în timpul nopții;

vocalizarea excesivă – un mieunat frecvent și aparent fără motiv, potrivit Petsradar;

modificarea apetitului – fie pierderea interesului pentru hrană, fie un comportament alimentar neobișnuit.

Aceste simptome reflectă în mare măsură manifestările observate la pacienții umani cu demență sau Alzheimer.

Descoperiri majore în creierul pisicilor

Un studiu publicat în European Journal of Neuroscience a confirmat că pisicile cu semne de demență prezintă modificări cerebrale similare cu cele ale oamenilor cu boala Alzheimer. Echipa de la Universitatea din Edinburgh a analizat post-mortem creierele a 25 de pisici, inclusiv ale unor feline care prezentaseră simptome evidente de disfuncție cognitivă.

Cercetătorii au identificat:

acumularea proteinei toxice amiloid-beta în creier, exact ca în cazul Alzheimer-ului la oameni;

afectarea sinapselor, conexiunile care permit comunicarea între celulele nervoase;

activarea excesivă a celulelor de suport, precum astrocitele și microglia, care au început să „consume” sinapsele afectate.

Acest proces, numit „tăiere sinaptică”, este util în dezvoltarea timpurie a creierului, dar, la vârsta adultă, poate accelera declinul cognitiv și pierderea memoriei.

De ce pisicile pot fi un model mai bun decât rozătoarele

Până acum, studiile asupra demenței se bazau aproape exclusiv pe modele de laborator cu șoareci și șobolani. Problema este că rozătoarele nu dezvoltă natural demență. Pisicile, în schimb, fac o formă de demență foarte apropiată de Alzheimer. Acest lucru le transformă într-un model bun de cercetare

„Demența este o boală devastatoare, indiferent dacă afectează oamenii, pisicile sau câinii. Constatările noastre evidențiază asemănările izbitoare dintre demența felină și boala Alzheimer la oameni”, a spus dr. Robert McGeachan, coordonatorul studiului.

Aceste rezultate deschid posibilitatea ca terapii create pentru oameni să fie testate și pe pisici, iar invers, descoperirile veterinare să contribuie la apariția unor tratamente eficiente pentru pacienții umani.

„Demența felină este modelul natural perfect pentru Alzheimer. Beneficiile sunt pentru pisici, stăpânii lor, dar și pentru persoanele care suferă de Alzheimer și familiile acestora”, a punctat profesorul Danièlle Gunn-Moore.

Ce pot face stăpânii pentru pisicile vârstnice

Deși nu există încă un tratament curativ pentru demența felină, proprietarii își pot ajuta animalele de companie prin:

menținerea unei rutine stabile;

crearea unui mediu sigur, fără schimbări bruște;

jucării interactive și jocuri ușoare;

consulturi veterinare periodice pentru monitorizarea sănătății.

Demența felină ne arată că îmbătrânirea creierului este un proces complex și interconectat între specii. Prin înțelegerea acestei boli la pisici, cercetătorii nu doar că pot ajuta animalele de companie să trăiască mai bine, dar aduc contribuții cheie și în lupta împotriva Alzheimerului la oameni.