Foto: Facebook/ Arca lui Noe, Cluj; Adăpostul Speranța
Câinii seniori din adăposturile de animale petrec până la zeci de ani așteptând să fie adoptați, dar numai câțiva dintre aceștia au norocul să își găsească o nouă familie, pe când alții își sunt în ultimele clipe ale vieții lor alături de voluntarii sau angajații adăposturilor.
Povestea câinilor seniori din adăposturi
Un reprezentant al Adăpostului Speranța din București ne-a explicat că o parte dintre câinii seniori din adăpostul lor sunt aduși fie pentru că stăpânul lor a murit și niciun alt membru al familiei nu i-a dorit, fie de pe stradă sau pur și simplu au fost aduși când erau pui și nu au mai ieșit din adăpost, situații asemănătoare fiind în toate adăposturile din România.
O astfel de poveste am aflat-o de la voluntarii de la Arca lui Noe, din Florești, județul Cluj, un adăpost care are grijă de 100 de câini. Printre aceștia se afla și Bor, poreclit și „Evadatorul”, pentru că mereu reușea să păcălească voluntarii și să evadeze din țarcul lui. Bor a fost găsit de către fondatoarea adăpostului, Finuca Bora, în grădina casei sale, acesta fiind și motivul din spatele numelui câinelui, ne povestește doamna Bora. Bor și-a trăit toată viața în adăpost, adică aproximativ 12 ani, până în primăvara acestui an când a părăsit pentru ultima oară țarcul său, când starea lui de sănătate s-a agravat, medicii neputând să îl mai salveze. Întreaga poveste a lui Bor se află pe pagina de Facebook a Adăpostului Arca lui Noe, Cluj.
Monkey are 20 de ani
O altă poveste asemănătoare este și cea a lui Monkey, un mascul de 20 de ani de la Adăpostul Speranța. Acesta este atât unul dintre cei mai bătrâni câini ai adăpostului, cât și unul dintre cei care sunt de cel mai mult timp în grija celor de la Adăpostul Speranța.
„E un bătrânel care, deși i-a primit cu mare bucurie pe cei care au trecut pragul adăpostului nostru, încă nu și-a găsit o familie. Nu a fost niciodată un câine agresiv. Chiar dacă e de atâta timp în adăpost, încercăm să-i facem zilele mai frumoase, are parte de toată afecțiunea noastră, de acces la locuri de joacă, de toate condițiile pe care le putem oferi”, explică reprezentanta adăpostului, Anca Tomescu.
E nevoie de mai multă educație privind animalele de companie
Alți 10 câini sunt în aceeași situație cu Monkey, doar că, pentru ceilalți 200 de câini seniori ai adăpostului, șansele de a fi adoptați scad cu trecerea timpului. Anca ne-a explicat că la fiecare adopție reușită, indiferent că este vorba de un câine tânăr sau unul senior, adăpostul primește zeci de solicitări pentru a aduce alți câini.
„Soluția constă în schimbarea unor percepții, în abordarea cauzelor care ne-au adus aici, pentru că, și dacă am putea să-i salvăm pe toți, tot nu am rezolva problema. Avem nevoie de mai multe adopții responsabile, oamenii să înțeleagă că un câine nu e o jucărie, că și câinii bătrâni sau cei negri, închiși la culoare, au un suflet la fel de mare.
Este nevoie în general de mai multe adopții și de mai multă educație privind animalele de companie, rolul lor în viața noastră. Câinii sunt niște prieteni pe viață și, în primul rând ei, ne salvează pe noi, pentru că ne fac zilele mai frumoase atunci când îi primim în viața noastră. Adopțiile responsabile, sterilizările, scăderea numărului de abandonuri, acestea sunt soluțiile”, relatează în continuare Anca Tomescu, reprezentanta Adăpostului Speranța.
