Sursa foto: Pets&Cats
23 de câini au fost adoptați în total în weekend la PetExpo România 2025 – 19 de la ASPA și 4 de la Protecția Animalelor Sector 1. Cei care nu au putut ajunge la Romexpo pentru a-și alege prietenul blănos pot apela în continuare la cele două organizații. Sute de câini așteaptă șansa unui nou început într-o familie iubitoare.
Pentru a afla cum decurge procesul de adopție și ce ar trebui să știe persoanele care vor să ia acasă un prieten blănos, am stat de vorbă cu Isabela Oprea, coordonatorul Serviciul Protecția Animalelor și Naturii Sector 1 și cu Natalia Lupoaie, reprezentant al Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA).
Reprezentanții celor două organizații au declarat în exclusivitate pentru Pets&Cats că există câteva criterii pe care cel care dorește să adopte trebuie să le îndeplinească: să prezinte o poză sau o copie a actului de identitate, un fluturaș de salariu sau, după caz, un talon de pensie și dovada spațiului, adică o copie a contractului de închiriere sau un act de proprietate.
Isabela Oprea: “Criteriile depind și în funcție de cățelul pe care noi îl dăm spre adopție. Noi lucrăm foarte mult cu câini din adăpost. Am preluat recent Adăpostul Odăi, este adăpostul Primăriei Sectorului 1. Acolo sunt foarte mulți câini, aproximativ 600 de căței, majoritatea adulți. Sunt căței veterani, căței care sunt în adăpost de mult timp. Cred că cel mai vechi este din 2014-2015, adică au intrat pui și au îmbătrânit acolo, iar cum vorbim de astfel de câini care nu au fost socializați până acum, chiar dacă ei sunt compatibili cu oamenii și sunt foarte blânzi.
Noi le recomandăm viitorilor adoptatori să aibă răbdare. Le explicăm că cel mai important pentru un câine din adăpost este răbdarea, să nu ne așteptăm în momentul în care luăm un câine acasă deja într-o zi, două, să știe să facă pe pled, să știe să meargă în lesă sau că ceară afară. Am avut și astfel de cerințe, oamenii întrebau dacă câinii știu să meargă în lesă. Este nevoie de timp și acum depinde și de ce acceptă câinele, pentru că sunt câini care se înțeleg foarte bine cu alți câini, alții se înțeleg bine cu pisicile și sunt și câini cărora nu le place nici una, nici alta, așa că dăm spre adopție câini în funcție de nevoile lor și în funcție de cerințele proprietarilor.”
Natalia Lupoaie: “Câinii sunt deparazitați, vaccinați, microcipați și dacă vârsta permite sunt și sterilizați. Ne dorim foarte mult ca fiecare adoptator să interacționeze în primul rând cu cățelul, să vedem dacă există acea legătură între adoptator și cățel. În primul rând noi nu vrem să scăpăm de ei, vrem să ajungă în familii responsabile, pentru că un cățel este o responsabilitate pe următorii 10-15 ani, prin urmare vrem să ne asigurăm că este o adopție responsabilă.”
Evident, nu toți cei care își doresc un cățel știu și ce înseamnă viața alături de un animal de companie, așa că am vrut să aflăm dacă sunt cazuri în care adopția este refuzată și dacă da, din ce motive.
Isabela Oprea: “Am avut astfel de cazuri. De cele mai multe lor este pur instinctiv. Simți că omul acela își dorește să adopte. Un exemplu clar, chiar în cadrul evenimentului a venit cineva la noi, s-a uitat la noi, a zis îl vreau, îl adopt. Noi prima dată ne-am bucurat și după aceea, când am început să îi spunem de ce acte avem nevoie, a zis că ne poate da doar actul de identitate, dar nu a putut să facă dovada unui venit, a unui spațiu și s-a și supărat că nu am putut să dăm câinele spre adopție, dar noi am încercat să îi explicăm că astea sunt actele cerute de lege și adopția a picat în situația asta.”
Natalia Lupoaie: “Nu avem un black list, însă purtăm discuții cu potențialii adoptatori și este mai mult pe bază de feeling. Noi avem experiența adopțiilor, păstrăm legătura cu fiecare adoptator în parte. Statistic, se întorc foarte puțini căței din adopție, dar din păcate se mai întorc dintre ei pentru că mulți oameni consideră că se descurcă și că nu o să fie atât de greu, deși noi le povestim absolut tot ceea ce implică un cățel, dar își dau seama ulterior că este o responsabilitate mult prea mare și mult mai mult decât și-ar fi imaginat. De aceea noi adaptăm discursul în funcție de persoana cu care discutăm și cu care intrăm în contact.
Există adoptatori pe care trebuie să îi refuzăm pentru că nu considerăm că le permite timpul, că nu este ok spațiul în care va crește cățelul. Poate proprietatea nu este bine împrejmuită, poate copilul își dorea o pisică și mama încearcă să îl convingă să ia un cățel pentru că ei i-ar fi plăcut mai mult un cățel. Sunt foarte multe lucruri care ne determină să nu dăm ok-ul pentru anumite adopții.”
Așteptările prea mari, care de multe ori nu sunt reale, duc la dezamăgiri, astfel că unii dintre blănoșii adoptați ajung înapoi în adăposturi.
Isabela Oprea: “S-au întâmplat astfel de cazuri. De cele mai multe ori tocmai din cauză că oamenii nu au răbdare și se așteaptă ca atunci când ajung acasă cu cățelul acesta să reacționeze ca și cum ar fi fost integrat într-o familie toată viața lui, să nu deranjeze nimic, să nu roadă. Își mai fac nevoile pe unde apucă pentru că nu sunt educați în sensul ăsta sau pur și simplu și-au dat seama fie că au adoptat cățelul nepotrivit, fie au fost prea optimiști când au făcut alegerea asta sau a fost o alegere de moment și nu pot să îi acorde suficientă atenție și îngrijirea necesară. De multe ori se întâmplă să avem cupluri care adoptă și odată cu apariția unui copil nu mai pot avea grijă și de cățel și apelează la noi să preluăm cățelul.”
Cel mai important sfat pe care reprezentanții celor două organizații îl au pentru persoanele care vor să adopte un cățel este să se gândească de două ori înainte de a face o alegere.
Isabela Oprea: “De multe ori avem tendința să ne lăsăm cuprinși de emoție și să zicem că adopt acum pe loc, fără să analizăm sau să punem în balanță toate avantajele sau dezavantajele de a avea un animal și realizăm probabil abia după ce am adoptat cățelul. Pentru un câine care iese din adăpost, chiar și o zi este suficient să stea într-o familie și să se reîntoarcă după aceea în padoc traumatizat, el și așa acumulând destul de multă traumă stând acolo. Le recomandăm oamenilor să aleagă responsabil, să adopte responsabil, să își dea seama că un animal este o responsabilitate pe viață. Nouă ne place să spunem că un câine este un privilegiu, nu este o necesitate.”
Natalia Lupoaie: “Adopția poate însemna salvarea unui cățel, este un nou început, este o nouă șansă pe care o primește cățelul respectiv, de aceea trebuie să se gândească foarte bine înainte de a adopta, să adopte responsabil și să știe exact ce tip de cățel i se potrivește, să se documenteze foarte bine înainte, pentru că de foarte multe ori lumea alege un pui în detrimentul unui câine adult sau senior, deși poate nu au suficient timp, de aceea trebuie să știm exact de ce timp dispunem ca să știm exact ce tip de cățel ni se potrivește.
Din păcate, câinii seniori și câinii negri au cele mai mici șanse de adopție, dar sunt niște preconcepții. Și dresorii ne arată că un câine adult este mult mai recunoscător și se adaptează la fel de ușor, ba chiar mult mai ușor decât un câine pui.”
