Rodica, pisica de la stația meteo de pe Vârful Omu, are o baladă. Povestea felinei care trăiește la peste 2500 de metri altitudine, scrisă în versuri: „Chiar merită tot internetul” (VIDEO)

Rodica, felina care trăiește la peste 2500 de metri altitudine, la Stația Meteorologică de pe Vârful Omu, are propria baladă. Pisica nu măsoară presiunea atmosferică și nu citește norii, dar știe exact când vine furtuna și soarele încălzește platoul.

Culmea, Rodica este bucureșteancă și locuiște la înălțime de mai bine de un deceniu, devenind martora tăcută a schimbărilor de vreme și a oamenilor care vin și pleacă.

Balada Rodicăi – povestea pisicii de pe Vârful Omu

Creatorul baladei Rodicăi este Mihai, care face muzică și povești pentru copii, iar recent a lansat „o melodie inspirată exact de ideea asta: liniște, munte, animale, lucruri simple care rămân cu tine. Nu e nimic comercial agresiv, nu e reclamă clasică, mai degrabă un mic omagiu sincer. Rodica chiar merită tot internetul uneori”, ne-a scris Mihai pe adresa redacției Pets&Cats.

Care este povestea felinei

Mai jos redăm o parte din interviul exclusiv cu Olteanu Sergiu, meteorolog la Stația Meteorologică Vârful Omu, care ne-a povestit despre Rodica, felina care a cucerit muntele și inimile tuturor celor de la stație.

Cum a ajuns Rodica la Vârful Omu?

Olteanu Sergiu: Rodica era deja aici înainte să lucrez eu la Omu. În acea perioadă mai veneam pe la Omu și aveam doi prieteni care lucrau aici, inclusiv o persoană care a plecat ulterior din locul în care am venit eu. Cred că prin 2012 a ajuns Rodica la Omu. Dacă nu mă înșel, era o perioadă mai rece, spre iarnă, poate chiar în preajma sărbătorilor, și a adus-o fosta noastră colegă, Corina Savu, care, împreună cu cineva, a urcat spre Omu și a avut-o la piept în geacă.

Este din București. A fost o pisicuță abandonată. Cineva ne-a întrebat dacă n-am avea nevoie de o pisică pe la Vârful Omu. Mi-a ținut să o luăm cu colegii atunci. Și chiar era nevoie, deoarece înaintea Rodicăi, a mai fost un motan, pe care îl țin eu minte de când mergeam pe munte, prin 2002–2003. A trăit destul de mult. Până cu un an sau doi înainte să apară Rodica era vorba de motanul Artică.

Motanul era potrivit pentru altitudinea Bucegilor și pentru Vârful Omu. Era autoritar și teritorial. Dacă veneau turiști sau cine mai ajungea pe aici, mai ales cu câini, se lua de ei: zgâria câinii, rucsacii, bocancii.

Cum s-a adaptat Rodica la viața la stație?

Olteanu Sergiu: În perioada aceasta iese scurt, două–cinci minute, dar umblă și prin zăpadă. După ce au adus-o la Omu, ne-am obișnuit cu ea, și ea foarte repede cu noi, deoarece schimbăm turele la un anumit interval, suntem mai mulți și trebuie să se obișnuiască cu fiecare în parte. Dar am observat că la fiecare are alte obiceiuri. Citește continuarea AICI.