sursa foto: Arhivă personală / Andreea Pavel
Tu știi ce vrea să-ți spună pisica ta în diferite momente ale zilei sau când trece de la o stare la alta, fie că este domesticită, fie că împarte mai multe curți și poartă mai multe nume în cartier? În timp, intuiția te va ajuta să-ți dai seama cu exactitate ce vrea de la tine. Până atunci, însă, dacă sunteți la începutul relației, Britannica îți explică pe larg ce înseamnă principalele moduri în care o felină încearcă să comunice cu tine sau cu altele ca ea:
Comunicarea cu ajutorul corpului
Arcuirea: O pisică speriată sau furioasă își arcuiește spatele, își întoarce corpul în lateral și își îndoaie coada în U inversat pentru a da impresia de ferocitate și de mărime mai mare. Își mișcă urechile în jos și în lateral pentru a detecta atacurile din lateral și din spate.
Încrâncenarea (reflex pilomotor): Încremenirea blănii face ca o pisică să pară mai mare și mai amenințătoare pentru alte pisici sau prădători.
Ghemuirea: O pisică speriată și supusă se ghemuiește pentru a-și proteja burta vulnerabilă și pentru a părea mai mică și mai puțin amenințătoare. Urechile și mustățile i se aplatizează și își ține coada aproape de sol. O pisică se ghemuiește, de asemenea, atunci când este pe cale să se năpustească asupra unei prăzi sau a unei jucării, dar urechile sunt de obicei înclinate în față, mustățile sunt larg desfăcute, iar vârful cozii se mișcă de emoție.
Frământarea: Numită și „prepararea biscuiților”, frământarea este o formă de marcare olfactivă prin intermediul glandelor olfactive din plăcuțele labei. Puii de pisică frământă pentru a stimula producția de lapte, iar pisicile adulte frământă ca formă de autocalmare sau ca semn de afecțiune.
Ridicarea cozii: Ținerea cozii ridicate indică, în general, un salut prietenos. Înseamnă că pisica se simte calmă și încrezătoare.
Mișcarea cozii: Mișcarea cozii de pe o parte pe alta înseamnă că pisica este furioasă sau este pe punctul de a ataca într-un mod prădător.
Înfășurarea: Atunci când coada este băgată între picioarele din spate, o pisică semnalează teamă, supunere sau înfrângere.
Contracții: O iritare ușoară este în general indicată atunci când coada este ținută nemișcată, dar vârful se contractă.
Rotirea: Invitația sexuală din partea unei femele în călduri este indicată atunci când coada este ținută într-o parte.
Pulverizarea: Atât pisicile masculi, cât și cele femele pot pulveriza: se întorc spre suprafețe verticale, își ridică coada și pulverizează urină. Acesta este un comportament de marcare, dar poate fi și un semn că o pisică se simte amenințată.
Marcajul olfactiv: Pisicile au glande olfactive pe tâmple, în zona gurii, pe bărbie, la rădăcina cozii și în zona anală. Mirosul le oferă pisicilor informații una despre cealaltă, iar secrețiile glandei sunt folosite pentru a marca teritoriul și bunurile pisicilor prin frecare. Glandele olfactive de pe partea inferioară a lăbuțelor lasă mirosul lor personal pe obiectele zgâriate.
Comunicarea vocală
Pisicile folosesc o varietate de sunete pentru a comunica cu alte pisici și cu companionii lor umani. Aceste sunete pot fi interpretate ca saluturi, cereri, rugăminți, provocări sau avertismente, în funcție de ton.
Mieunatul: Acesta este interpretat de obicei ca un salut, o rugăminte sau o plângere; pisica poate fi înfometată, singură sau plictisită. Cu toate acestea, unele rase de pisici vocalizează mai mult decât altele și folosesc mieunatul și alte sunete pentru a interacționa cu stăpânii lor.
Toarcerea: Acesta este unul dintre cele mai cunoscute sunete emise de pisici și este interpretat de obicei ca un sunet de mulțumire sau afecțiune. Cu toate acestea, pisicile „toarce” și atunci când sunt înfometate, singure, suferinde, bolnave sau chiar pe moarte.
Șuieratul: Atunci când sunt amenințate, pisicile expulzează brusc aerul prin gură, scoțând un sunet distinctiv numit șuierat. Șuieratul este de obicei un avertisment și înseamnă că pisica este speriată sau furioasă.
Scuipat: Scuipatul este similar cu șuieratul, dar are un sunet mai ascuțit și mai exploziv.
Mârâitul: Acest sunet variază de la bubuituri joase în gât la mârâituri cu gura deschisă. Toate pisicile, sălbatice și domestice, mârâie ca un avertisment. Deși, ocazional, pisicile mârâie în joacă, limbajul corpului va indica dacă sunt sincer speriate sau furioase.
Țipătul: O pisică care țipă este foarte furioasă sau foarte speriată. Nu încercați niciodată să manevrați o pisică care țipă; este posibil ca o pisică furioasă sau speriată să nu fie capabilă să recunoască prietenul de dușman și să vă rănească.
”Vaietul/plânsetul”: Acest sunet, când pare că plânge cu jale, este de obicei interpretat ca o rugăminte sau o cerere. Pisica poate fi înfometată, plictisită, singură, suferindă sau (în cazul unei femele nealterate) în călduri. Sunetul poate fi enervant, în special dacă pisica îl face des, și poate indica o problemă de sănătate. Sunetul repetat continuu poate fi un semn de declin cognitiv la pisicile în vârstă.
”Pălăvrăgeala”: Când pare că ”pălăvrăgește” sau că face ca o pasăre – este un sunet produs în general atunci când o pisică vede o pradă care nu este la îndemână. Acest sunet este de obicei interpretat ca un semn de frustrare sau de dorință.
Strigătele de împerechere: Numite în general „urlete”, aceste țipete lungi și puternice, care uneori seamănă cu plânsul unui bebeluș, sunt emise de femelele în călduri și sunt destinate să atragă partenerii potențiali.
