Sursă Foto: Arhivă dr. Mădălina Labeș
Pașii necesari deschiderii unui cabinet veterinar nu sunt deloc simpli, însă pasiunea, perseverența și dragostea față de animale motivează un medic să meargă până la capăt. Acesta a fost și cazul medicului veterinar Mădălina Labeș, care a deschis în urmă cu mai bine de 6 ani cabinetul Doctor Supervet din Rediu, județul Iași. Într‐un interviu pentru PetsCats.ro, dr. Mădălina Labeș a povestit provocările prin care a trecut atunci când a pus bazele Doctor Supervet.
Pets&Cats: De ce această carieră și când ați știut că vreți să vă deschideți propriul cabinet?
Mădălina Labeș: Mi-am dorit de când eram mică să fiu medic veterinar. Am avut bunicii din ambele părți la țară și m-a fascinat tot timpul relația atât de profundă cu animalele și respectul pentru ele.
Cabinetul veterinar a fost visul meu. De asemenea, mi-am dorit să pot oferi cele mai bune tratamente pacienților și să am o comunicare cât mai bună cu „petparents” ai animalelor, deoarece complianța lor este direct proporțională cu reușita unui tratament.
Pets&Cats: Cum a decurs procesul de deschidere a cabinetului? Ce pași ați urmat de la idee până la inaugurare?
Mădălina Labeș: Când am deschis în 2019, am deschis prin fonduri europene. E drept, drumul până la accesarea banilor a fost mai anevoios, dar după aceea totul a decurs în regulă. Știam deja cam pe la ce instituții trebuie să merg și aveam și fișa de autoevaluare a cabinetului veterinar privind dotările minime și condițiile de pe site-ul cmvro.ro.
Au fost foarte multe cheltuieli cu renovarea spațiului, taxele pentru SSM, analiză de risc, fișa PRAM. Toate acestea au fost prevăzute, dar din păcate, au fost cu mult peste bugetul alocat.
Pets&Cats: A fost dificil să găsiți spațiul potrivit în Iași? Ce factori ați luat în calcul când ați ales locul?
Mădălina Labeș: Noi suntem acum la două locație, în zona metropolitană a Iașiului, însă prima dată am fost în Iași. La momentul respectiv, observasem că în acel cartier nu era niciun cabinet veterinar și, totuși, vedeam o populație destul de mare de câini, așa am decis să deschidem acolo.
Între timp, spațiul a devenit cam mic pentru nevoile și dorințele noastre și am decis să ne mutăm într-un spațiu mai generos într-o zona metropolitană a Iașiului, în Rediu. Nici prima dată și nici a două oară nu a fost dificil să găsim spațiul.
Pets&Cats: Ce provocări birocratice sau legale ați întâmpinat și cum le-ați depășit?
Mădălina Labeș: Cea mai mare provocare este de departe cea a dosarelor, a birocrației și a timpului mare de așteptare. A două oară am fost de cinci ori la Registrul Comerțului pentru a schimbă punctul de lucru și pentru actualiza datele. De fiecare dată a trebuit să mai schimb ceva, să mai adaug sau să mai scot ceva la imprimantă.
Menționez că în acea zona nu sunt nici locuri de parcare decât cele cu plata a Registrului Comerțului (5lei/jumătate de oră) și nu au niciun laptop sau serviciu pentru a putea modifică un document. Cu alte cuvinte, am făcut ture între fostul spațiu și Registru până când s-a rezolvat situația. A fost foarte stresant, frustrant. Vorbim despre timp consumat absolut degeaba, neavând posibilitatea de a efectua vreo procedură online.
Pets&Cats: Ce investiții inițiale sunt necesare pentru un cabinet veterinar (echipamente, autorizații, personal)?
Mădălina Labeș: Ne ajută foarte mult fișa de autoevaluare pusă la dispoziția noastră de pe site-ul Colegiului Medicilor Veterinari din România, unde scrie dotările minime necesare și condițiile pentru fiecare cameră: camera de consult, chirurgia, laborator, internare etc. Pentru funcționare ai nevoie de autorizația de la Colegiul Medicilor Veterinari obținută în urma controlului, de fișele SSM (Securitatea și Sănătatea în Muncă), plan de evacuare în caz de incendiu, fișa PRAM, contractul pentru deșeuri medicale, contract cu firma de deșeuri menajere și autorizație de la primărie.
Pets&Cats: Care sunt cele mai mari provocări cu care vă confruntați în gestionarea cabinetului?
Mădălina Labeș: Cel mai adesea mă confrunt cu 2 mari provocări: work/life balance. De ce? Pentru că în medicina veterinară, ziua nu se încheie la ora 18:00, iar dacă sunt cazuri mai grave răspund la telefon și țin legătură cu proprietarii oricând. La fel se întâmplă și în weekend – dacă avem operații sâmbăta, se stă la cabinet și se supraveghează pacientul până la externare. Uneori, externarea este și duminică. A două provocare e prezența în social media, pentru că trebuie să fim prezenți și să postăm frecvent. Avem foarte multe cazuri pe care nu apucăm să le fotografiem sau dacă o facem, nu apucăm să le postăm.
Pets&Cats: Cum reușiți să echilibrați munca efectivă de medic veterinar cu responsabilitățile administrative?
Mădălina Labeș: Aici e un dans și o linie foarte fină între cele două. Încerc ca primele două zile și ultimele două zile din lună să le dedic chestiunilor administrative, dar recunosc că am un ajutor foarte mare din partea contabilei și a soțului. El este analist financiar și recunosc că de multe ori profit de acest lucru.
Cum arată o zi în cabinet?
Mădălina Labeș: Dacă e în timpul săptămânii, începem la ora 10:00, iar dacă e sâmbătă, începem la ora 8:00. De asemenea, dacă avem cazați în pensiune, pentru început ne ocupăm de ei. Aici mă refer la curățat litiere, hrană și multă multă joacă și iubire. Ulterior, intrăm direct în consultații sau chirurgie, depinde de ce programări sunt. În timpul săptămânii mai avem noroc să ne mai putem așeza pe scaun sau să bem o gură de apă, dar sâmbăta, în general, sunt foarte multe cazuri programate, dar și neprogramate – pentru că nu prea poți programa când se va îmbolnăvi un animal. În aceste zile nu avem timp de respiro.
Încercăm să facem un circuit, de aceea fiecare dintre noi are câte o responsabilitate, pentru a nu crea haos în cabinet. Dacă suntem norocoși, ziua se încheie la ora 18:00, dar recunoaștem că sunt multe zile când ziua se încheie la ora 20:00.
Pets&Cats: Dacă ați putea să vă dați un sfat la început de drum, care ar fi acela?
Mădălina Labeș: Să ai încredere în visul tău, să crezi cu tărie în el și să nu te lași descurajat de niște circumstanțe. E important să fii concentrat și orice pas pe care îl faci astăzi o să îl vezi mâine sau peste un an. Și încă un lucru foarte important: să sărbătorim reușitele, oricât de mici sau mari ar fi. E un citat care a rămas cu mine și sună cam așa: „The day you plant the seed is not the day you eat the fruit”.
