Sursa foto: Arhiva personală / Anca Stoenescu
Este unul dintre cei mai dedicați oameni din echipa Protecției Animalelor Ilfov și militează neobosit pentru animalele nimănui. Anca Stoenescu încearcă, într-o țară în care încă se mai aruncă necuvântătoare ca pe niște gunoaie, la marginea drumului, să schimbe mentalități. Iar atunci când nu reușește, intervine ea însăși.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Așa a ajuns, în zece ani, să salveze nu mai puțin de 7 câini. Anca a povestit, în exclusivitate pentru Pets&Cats, despre adopție și cum i-a schimbat viața.
De la un câine în vitrină, la o familie întreagă de suflete salvate
”Am câini adoptați de când mă știu. Iar tot ce promovez și ce le spun adoptatorilor cu care interacționez zi de zi este ceea ce cred din tot sufletul meu – nu există bucurie mai mare decât să ai un animal de companie și nu există gest mai nobil decât să adopți. Totodată, promovez o adopție responsabilă, o adopție gândită la rece, nu o decizie luată pe moment, asupra căreia să revenim și să facem mai mult rău decât bine. Un câine care a avut o familie și a fost abandonat este mult mai traumatizat decât un câine care s-a născut și a trăit doar pe străzi,” a spus Anca.
Și nu o dată a întâlnit suflete chinuite. Toată durerea și tristețea din ochii patrupedelor au marcat-o într-atât încât, uneori, nu a văzut altă soluție decât să le salveze chiar ea. Și, de fiecare dată, experiențele au fost pline de învățăminte. Prima salvare a fost în urma cu 10 ani. Atunci l-a văzut, într-un pet shop dintr-un mall bucureștean, pe micuțul care avea să devină mai târziu Lord.
”Are aproape zece ani și este primul meu câine luat ,,pe cont propriu’’, după ce am venit în București la facultate. Este un câine de rasă, un ciobănesc belgian Mallinois. Pe lângă faptul că m-a învățat cum e să iubesc o altă ființă mai mult decât pe mine însămi, Lord m-a învățat că, uneori, și câinii de rasă, vânduți în diverse locuri, au nevoie să fie salvați.
L-am cumpărat dintr-o cutie din aia de sticlă, pe vremea când încă existau în petshop-urile din malluri. Era LA REDUCERE. Pe cutia lui era lipită o foaie pe care scria, cu pixul, exact asta: -50%. Avea deja patru luni, era mult mai mare decât toți ceilalți pui. Nu-l cumpărase nimeni în alea două luni de când stătea acolo și, înainte să ajungă în adăpost sau cine știe pe unde, îi mai dăduseră o șansă – îl scoseseră la reducere.
Nu plănuisem să îmi iau câine – nici să cumpăr, nici să adopt. Mersesem în mall să îmi cumpăr o cămașă neagră. Am plecat cu Lord. Zece ani mai târziu, încă nu am o cămașă neagră, însă am cea mai pură iubire, zi de zi, lângă mine,” a povestit Anca.
A urmat Țuți, o cățelușă metis. ”Era deja bătrână în 2018 când a ajuns în fața porții mele. Nu am stat pe gânduri și a devenit imediat parte din familie. A fost cel mai cuminte și educat câine pe care l-am văzut vreodată. Un câine care parcă a vrut să își arate recunoștința că nu mai e al nimănui. Din mai, Țuți e îngeraș.” Ea s-a stins in urmă cu foarte puțin timp, iar Anca încă suferă enorm din pricina pierderii ei.
”Cleo s-a alăturat familiei în 2019. A fost găsită pe un câmp din Ilfov, bolnavă și speriată. Acum, Cleo are cea mai puternică personalitate dintre toți. Este aproape cea mai mică, însă îi pune la punct mereu. Mereu spun că, probabil, a fost lider de haită.”
Fiecare câine salvat i-a lăsat o lecție de viață
La scurt timp, a apărut în viața Ancăi un alt suflet. Care avea atunci nevoie de ea, nevoie să fie salvat. ”Maya rătăcea pe DN1, printre mașini. Mi-a luat trei zile să o prind. În seara în care am prins-o am observat că ceva nu era în regulă și am mers la veterinar. Era gestantă și toți puiuții ei erau morți, în burtă. Medicul mi-a spus că mai avea maxim 24 de ore de trăit dacă nu ajungea la cabinet. Maya m-a învățat că, uneori, e nevoie și de puțin noroc în viață,” a mai povestit Anca.
Si nu s-a oprit aici, întrucât un alt suflet avea să o cucerească și să o convingă să îi devină familie. ”Zurli este cea mai mică. Are cam doi ani și a fost prinsă de cineva de pe stradă și adusă la una dintre campaniile noastre de sterilizări gratuite. Avea șase luni. Când am întrebat ce se va întâmpla cu ea, persoana respectivă mi-a spus că se va întoarce pe stradă. Era 28 februarie. Afară ningea. Am plecat de la campania de sterilizări seara târziu, ruptă de oboseală și cu Zurli în brațe. A doua zi era 1 martie. Zurli a fost mărțișorul meu din anul acela.”
Poveștile Ancăi nu sunt, din păcate, doar fericite. Uneori, viața te mai și doboară, oricât ai încerca. Și a simțit-o pe pielea ei în luna martie, când a pierdut-o pe Lili.
”Era un ciobănesc german. Când am adoptat-o din adăpost, era o jumătate de câine. Bătută de alți câini, subnutrită, bolnavă. Lili m-a învățat că adăposturile distrug trupuri și suflete. Lili m-a învățat ce înseamnă lupta pentru viață. Era deja bătrână când am adoptat-o. A mai trăit la mine un an si jumătate. Un an și jumătate în care am luptat împreună și am încercat să reparăm ce adăpostul și neglijența oamenilor au distrus – o viață. Și Lili e îngeraș din luna martie,”a mai spus Anca.
Suflețelul pe care l-a adoptat cel mai recent este Hector. ”El este mezinul familiei. Are un an. La vreo patru luni, cel care îl adoptase a decis să îl ducă în adăpost pentru că nu a știut ce presupune un pui – timp, energie, nevoie de educație. Este anxios când rămâne singur, ca urmare a lipsei de atenție și afecțiune din trecut. Este, însă, cel mai iubitor cățel din câți am întâlnit. Este norocos că nu a ajuns în adăpost și a avut șansa să crească într-o familie. Șansă pe care mulți pui nu o au, din păcate.”
Anca este dovada vie că nu există nu se poate. Că oricine poate primi o a doua șansă dacă există bunăvoință, dorință, implicare și iubire. Ea le-a oferit atât de mult cățeilor pe care a decis să îi salveze, iar ei o răsplătesc zi de zi, așa cum știu mai bine – cu recunoștință și dragoste necondiționată. Pentru Anca, „copiii” sunt cel mai de preț dar pe care l-a primit în viață, de la care învață în fiecare zi despre bunătate, empatie, iertare.
Citește și:
VIDEO | Drăcea: ”Animalele din petshop trăiesc un coșmar. Noi alegem să nu vedem asta”
PetPhone: Telefonul pentru animale care îți lasă pisica sau câinele să te sune când le e dor de tine
