captura foto The Independent
Munții Dolomiți, una dintre cele mai spectaculoase regiuni ale Italiei, ascund nu doar priveliști care inspiră artiști și turiști din toată lumea, ci și pericole mortale. Avalanșele, fenomene naturale care, în ultimele decenii, au devenit mai frecvente și mai imprevizibile, cer intervenții rapide și precise. Astfel, câinii de intervenție, precum Zen, un Border Collie de cinci ani, joacă un rol crucial în salvarea de vieți.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Zen, câinele care învață alți companioni cum să salveze oameni
Într-o zi de antrenament în Dolomiți, Zen își învârte coada jucăuș, dar atenția lui este total concentrată pe mirosul de sub o movilă de zăpadă. Mișcările lui rapide și sigure semnalează dresorului că sub stratul înghețat se află o persoană. De trei ani, câinele participă la misiuni de salvare, dar astăzi are o misiune specială: este model pentru alți 20 de câini care se pregătesc să obțină certificarea de salvatori.
Pentru dresorul său, Paolo Sbisa, relația cu Zen este mai mult decât un simplu parteneriat: „Legătura dintre câine și dresor trebuie să fie bazată pe încredere și înțelegere. Dacă nu putem citi ce ne transmite câinele, totul se pierde. Odată ce legătura există, câinele este capabil de orice pentru a ne mulțumi”, notează The Independent.
Antrenament dur, dar plin de satisfacții
Pregătirea reproduce situații reale: câinii trebuie să localizeze „victime” îngropate în bârloguri artificiale de zăpadă. După ce Zen identifică locul exact, „salvarea” este urmată de un joc cu o jucărie preferată și de laude generoase. Pentru câini, recompensa emoțională și legătura cu dresorul sunt motorul întregii activități.
Avalanșele sunt un pericol în creștere
Statisticile sunt alarmante: în ultimii 25 de ani, numărul persoanelor surprinse de avalanșe în Italia a crescut cu 50%. Schimbările climatice sunt un factor major. Ninsoarea umedă și grea, din ce în ce mai frecventă la altitudini medii, comprimă pungile de aer dintre straturi, reducând drastic șansele ca victimele să respire.
Potrivit lui Adriano Favre, coordonator al taberelor de antrenament, nasul câinilor bine pregătiți este mai eficient decât orice aparat electronic. Capacitatea lor de a detecta mirosuri sub metri întregi de zăpadă face diferența între localizarea rapidă a unei victime și o căutare prelungită.
Realitatea dură din teren
Cu doar câteva zile înainte de antrenament, Zen a participat la o misiune reală în Pasul Giau. Trei schiori au fost îngropați de o avalanșă. În timp ce unul dintre ei a fost salvat de martori, al doilea nu a mai supraviețuit. Rolul lui Zen a fost identificarea celei de-a treia victime, o femeie îngropată la peste 3 metri. Din păcate, și ea a murit înainte să fie scoasă din zăpadă.
Această tragedie arată un adevăr dur: dacă ești suficient de adânc îngropat încât să fie nevoie de câini de salvare, șansele de supraviețuire sunt deja minime. De aceea, specialiștii insistă ca turiștii și schiorii să aibă echipamente necesare și să știe să le folosească. În multe cazuri, autosalvarea sau ajutorul martorilor este singura șansă reală.
Timpul e cel mai mare dușman
Conform AINEVA, Asociația Italiană pentru Monitorizarea Zăpezii, supraviețuirea depinde aproape exclusiv de rapiditatea intervenției. Dacă victima nu este găsită în primele 15 minute, șansele scad considerabil. După 35 de minute, 70% dintre cei îngropați mor prin asfixiere.
Câinii de salvare sunt întotdeauna în primul elicopter care decolează, dar chiar și așa, deplasarea la locul avalanșei durează de obicei între 15 și 20 de minute, un interval ce poate fi fatal.
Schimbările climatice complică și mai mult situația
Alpii italieni sunt un „punct fierbinte” al schimbărilor climatice. Ninsoarea umedă, care odinioară apărea primăvara, cade acum încă din decembrie, în special la altitudini medii, exact acolo unde circulă cei mai mulți excursioniști. Acest tip de zăpadă reduce formarea buzunarelor de aer și creează avalanșe mai letale.
Studiile arată că grosimea stratului de zăpadă din Alpi a scăzut cu aproape 5% pe deceniu, iar ghețarii se retrag rapid. În viitor, experții avertizează că accidentele de acest tip vor deveni și mai periculoase, cu o combinație letală de asfixiere și traumatisme.
Povestea incredibilă a unui supraviețuitor
Deși majoritatea cazurilor au final tragic, există și excepții. Roberto Ferrino, un schior din Piemont, a supraviețuit peste 4 ore și jumătate sub zăpadă. Norocul său a fost formarea unei cavități de aer care i-a permis să respire până la sosirea câinelui de salvare. Chiar dacă temperatura corpului său a scăzut drastic, iar inima îi bătea tot mai încet, a reușit să scape cu viață. Bărbatul recunoaște că a ignorat avertismentele despre riscul ridicat de avalanșă și că a ales o pantă greșită. Astăzi, privind înapoi, știe că doar o minune l-a salvat.
