STUDIU. De ce unele pisici torc mai mult decât altele? VIDEO: Moment relaxant cu sunetul unei pisici care toarce

O pisică pufoase doarme cu lăbuțele în sus. Sursa foto: Unsplash

Unele pisici torc atât de încet încât abia le auzi, iar altele torc de parcă ar avea un motor undeva în interiorul lor. Eu, de exemplu, am o pisică ce toarce foarte zgomotos, mai ales dimineața. Se așază în fund în pat, lângă mine, și toarce atât de tare încât mă trezește. De ce face asta? Ca să o scot în balcon să stea la aer. Da, da, chiar la 06:00. Mi-am pus de multe ori întrebarea asta: de ce unele pisici abia torc, iar altele sunt adevărate „moatoare diesel”? Research-ul m-a adus la un material PetBook, care prezintă un studiu pe tema aceasta.

Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:

- articolul continuă mai jos -

Pisicile domestice fac parte din familia Felidae, ai cărei membri sunt, în general, solitari. Odată ce aceste feline ajung la maturitate, comunică între ele mai degrabă prin gesturi fizice: cum ar fi o coadă zburlită sau o lovitură cu laba.

Totuși, pisicile domesticite manifestă o gamă largă de comportamente sociale. Acestea includ comunicarea prin mirosuri, posturi corporale și vocalizări, precum mieunatul sau torsul.

Torsul este adesea asociat cu starea de bine și joacă un rol important în comunicarea dintre pisici și oameni, potrivit studiilor. De exemplu, pentru a evita conflictele, a cere atenție sau a oferi confort.

Dar de ce torc unele pisici mai mult decât altele?

Frecvența torsului este scrisă în ADN-ul pisicii

Deși legătura dintre genetică și comportament este bine studiată la câini, studiile similare la pisici sunt încă la început. Până acum, doar câteva gene au fost analizate pentru relevanța lor comportamentală. Printre acestea se numără gena receptorului de oxitocină, responsabilă pentru eliberarea hormonilor fericirii.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Kyoto și Universitatea de Arte din Kyoto s-a concentrat acum asupra unei alte gene, gena receptorului de androgeni.

Se știe că această genă este legată de comportamente agresive sau temătoare la multe specii de animale. Prin urmare, cercetătorii conduși de Miho Inoue-Murayama – de la Centrul de Cercetare a Faunei Sălbatice din cadrul Universității din Kyoto – au analizat în detaliu această genă la pisicile domestice.

Scopul studiului a fost să analizeze indicii comportamentului pisicilor domestice prin diferențele genetice din gena AR. Studiul a analizat comportamentul a 280 de pisici sterilizate, folosind un chestionar standardizat (Fe-BARQ), și a corelat rezultatele cu variațiile genetice dintr-o anumită regiune a genei AR. Aceasta este aceeași regiune asociată cu comportamente precum agresivitatea la alți mamiferi. Rezultatele au fost publicate pe 28 mai 2025 în revista „PLOS ONE”.

O pisică somnoroasă cască.
Sursa foto: Unsplash

Dimensiunea genei, mai importantă decât obiceiul de a toarce

Pe baza datelor de la cele 280 de animale (145 masculi, 135 femele), cercetătorii au identificat anumite corelații. Pentru a minimiza factorii de influență, au ales exclusiv pisici sterilizate și fără rasă pură.

În total, au fost identificate opt variante cu 15-22 de repetiții, împărțite în două grupuri: „Scurte” și „Lungi”. Dimensiunea acestei regiuni genetice influențează cu adevărat cât de des torc sau miaună pisicile.

Pisicile cu variante scurte ale genei AR torceau mai frecvent decât cele cu variante lungi. Această corelație a fost prezentă la ambele sexe, iar masculii cu alele scurte prezentau și mai multe „vocalizări direcționate” către oameni.

Ce înseamnă alelă?

O alelă este una dintre două sau mai multe versiuni ale secvenței ADN (o singură bază sau un segment de baze) într-o anumită locație genomică. Un individ moștenește două alele, câte una de la fiecare părinte, pentru orice locație genomică în care există o astfel de variație. Dacă cele două alele sunt identice, individul este homozigot pentru acea alelă. Dacă alelele sunt diferite, individul este heterozigot, ne explică National Human Genome Research Institute.

Agresivitatea pisicilor față de străini, determinată de cercetători pe baza datelor colectate

Cercetătorii au putut de asemenea să determine, pe baza datelor, dacă pisicile erau agresive față de străini. Acest lucru a fost evident din răspunsurile colectate prin chestionarul Fe-BARQ.

Cu 101 întrebări legate de situații cotidiene, cercetătorii au verificat dacă pisicile care torc mai mult sunt, în general, și mai pașnice. Acest lucru a fost valabil în special pentru femelele cu alele scurte, care torceau mult, dar erau mai adesea agresive cu străinii.

Stăpânii apreciază când pisicile torc mai mult

Rezultatele susțin că există o bază genetică pentru torsul și comunicarea la pisici. Astfel că, pisicile care torc mai mult și au gena scurtă au primit, de asemenea, evaluări mai bune din partea stăpânilor.

În special la masculii cu varianta scurtă, s-a observat o creștere a vocalizărilor către oameni. Acest lucru sugerează o legătură între genă și comunicarea vocală.

Cercetătorii au mai explicat că pisicile de rasă pură au, în general, alele mai lungi. În consecință, comunicarea lor vocală cu oamenii nu este la fel de pronunțată ca la pisicile care nu sunt de rasă.

Cercetătorii bănuiesc că acest lucru se datorează faptului că pisicile de rasă au fost crescute de oameni încă de mici și nu le-a lipsit nimic.

Multe dintre pisicile care nu aparțin unei rase, din acest studiu, sunt foste pisici fără stăpân, ceea ce ar putea însemna că pisicile salvate tind să miaune mai mult, poate pentru că trebuie să atragă atenția ca să obțină ce își doresc de la oameni. Sau, așa cum se știe de mult timp, pentru că pisicile adoptate din adăposturi formează o legătură mai strânsă cu stăpânii lor.

În plus, echipa de cercetare a comparat genele pisicilor cu cele ale altor 11 specii din familia Felidae și a constatat că pisica leopard și pisica pescar, ambele înrudite cu pisica domestică, posedă doar tipul scurt, în timp ce pisicile domestice au și variante lungi care nu se regăsesc la celelalte specii.

Aceste rezultate sugerează că apariția acestor tipuri mai lungi ar putea fi rezultatul unor schimbări genetice asociate cu domesticirea și reproducerea selectivă.

O pisică doarme într-un pat alb.
Sursa foto: Unsplash

Totuși, de ce torc pisicile?

Cercetătorii încă nu pot oferi o explicație clară. Doar recent s-a descifrat modul în care este produs torsul. Scopul general rămâne, însă, neclar. Pisicile torc când se simt bine, când vor să se vindece sau când comunică cu noi, stăpânii lor.

Rezultatele acestui studiu oferă acum primele dovezi că comportamentul de tors la pisicile domestice este legat de variante specifice ale genei AR, și că acest comportament ar fi putut apărea prin conexiunea lor cu oamenii.

Se sugerează că anumite variante genetice influențează modul în care pisicile comunică cu mediul înconjurător. În special în interacțiunea cu oamenii, variantele genetice mai scurte, însoțite de vocalizări mai pronunțate, ar fi putut oferi un avantaj de supraviețuire pentru pisicile fără stăpân sau cele din adăposturi.

În același timp, rezultatele arată că anumite variante genetice s-au impus în cursul domesticirii și al reproducerii, precum alelele lungi la pisicile de rasă, care s-ar putea baza mai puțin pe vocalizări.

Tu cum te simți când pisica ta toarce? 

Eu, de exemplu, adorm foarte repede când pisica mea toarce lângă mine. Mai ales seara, atunci când vine în pat, odată ce se pune pe tors înseamnă că și eu adorm mai repede. Mie mi se pare că torsul pisicii este foarte relaxant și uneori mă ajută atunci când am un episod anxios – eu fiind un om care suferă de anxietate.

Dacă ai și tu pisică (sau chiar dacă nu ai) și vrei să te relaxezi, îți las mai jos aproape trei ore de relaxare pisicească.

Spune-ne în comentarii ce simți atunci când pisica ta toarce lângă tine 🙂

 

  • Carmen Zanfir este redactor la Pets&Cats și iubitoare de pisici. Crede cu tărie că pisicile au oameni, nu invers și mai crede că animalele de companie fac parte din familie și trebuie tratate ca atare. Are acasă o felină salvată de pe stradă, căreia îi face toate poftele, și scrie cu drag despre tot felul de animale - mari și mici. Colaborarea cu Pets&Cats reprezintă pentru ea bucuria că poate ajuta lumea sufletelor blănoase prin intermediul informării oamenilor. Carmen are un backgorund divers, având experiență atât în comunicare și content marketing, cât și în presa online de actualitate, la Europa FM, unde a trăit și a scris despre cele mai importante breaking news-uri. Crede că tranziția de la știrea momentului la materialele despre sufletele necuvântoare din jurul nostru i-a adus un pic mai mult sens, iar lumea devine din ce în ce mai bună și conștientă cu fiecare informație pe care echipa Pets&Cats o oferă.

    Vezi toate articolele

By Carmen Zanfir

Carmen Zanfir este redactor la Pets&Cats și iubitoare de pisici. Crede cu tărie că pisicile au oameni, nu invers și mai crede că animalele de companie fac parte din familie și trebuie tratate ca atare. Are acasă o felină salvată de pe stradă, căreia îi face toate poftele, și scrie cu drag despre tot felul de animale - mari și mici. Colaborarea cu Pets&Cats reprezintă pentru ea bucuria că poate ajuta lumea sufletelor blănoase prin intermediul informării oamenilor. Carmen are un backgorund divers, având experiență atât în comunicare și content marketing, cât și în presa online de actualitate, la Europa FM, unde a trăit și a scris despre cele mai importante breaking news-uri. Crede că tranziția de la știrea momentului la materialele despre sufletele necuvântoare din jurul nostru i-a adus un pic mai mult sens, iar lumea devine din ce în ce mai bună și conștientă cu fiecare informație pe care echipa Pets&Cats o oferă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *