Caii reacţionează la semnalele chimice ale oamenilor şi îşi activează instinctele primare de supravieţuire – STUDIU

cai pe camp FOTO Pixabay

Caii pot simţi frica la oameni şi devin mai vigilenţi în prezenţa acestui semnal chimic, conform unui studiu realizat de o echipă de oameni de ştiinţă din Franţa, transmite luni AFP, potrivit Agerpres.

Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:

- articolul continuă mai jos -

Caii simt mirosul fricii la oameni

“Prima dată când am pus piciorul într-un grajd, mi s-a spus: ‘Fii atent, nu te teme, caii îţi pot simţi frica'”, a declarat etologul Léa Lansade, director de cercetare la Institutul Naţional Francez de Studii în Agricultură, Alimentaţie şi Mediu (INRAE). “Dar este la figurat sau la propriu? Pare să fie la propriu”, a continuat cercetătoarea, autoarea principală a studiului publicat recent în jurnalul ştiinţific PLOS Biology.

Mirosul este probabil cea mai utilizată modalitate senzorială la animale pentru comunicarea cu semenii lor, în special în situaţii periculoase. La oameni, studii recente au scos în evidenţă rolul transpiraţiei produse de glandele de la axile, care conţine compuşi precum adrenalină, androstendion şi acid hexadecanoic (palmitic). Studiile au arătat, de asemenea, că şi câinii sunt capabili să detecteze astfel de semnale emise de om.

Experimentul făcut de oamenii de știință

În ceea ce priveşte caii, “ştim că ne pot descifra expresiile faciale, că recunosc dacă suntem trişti, fericiţi sau furioşi. De asemenea, sunt foarte pricepuţi la a ne recunoaşte vocile”, a explicat pentru AFP Lansade, care studiază percepţia emoţiilor umane de către aceste animale de aproximativ zece ani.

După ce a colectat mirosuri asociate cu frica şi cu bucuria de la 30 de voluntari – cu tampoane plasate sub axile, în timp ce aceştia vizionau fragmente din filme de groază şi comedii – ea şi colegii săi de la Institutul francez pentru cai şi echitaţie (IFCE) au efectuat o serie de teste pe 43 de iepe de ponei galez.

Cailor li s-au fixat botniţe de care au fost ataşate tampoane cu mirosurile prelevate, purtând inscripţiile “frică”, “bucurie” sau “nefolosit”, acestea din urmă servind drept martor. Două teste au permis cercetătorilor să observe interacţiunile animalului cu un om, dacă se apropia de un experimentator aflat în apropiere şi cum reacţiona în timpul toaletării.

Niveluri ridicate de teamă

Alte două teste au avut drept scop observarea reacţiilor calului în absenţa interacţiunii cu omul, atunci când o umbrelă se deschidea brusc în faţa animalului şi când un obiect necunoscut era plasat în boxa sa. În toate cazurile, caii expuşi la un miros de frică au prezentat niveluri mai ridicate de teamă. În testele bazate pe interacţiune, ei au atins mai puţin omul. De asemenea, au tresărit mai puternic când umbrela era deschisă şi s-au uitat mai atent la noul obiect. Mirosul fricii umane le declanşează o stare de alertă şi de vigilenţă, chiar şi fără prezenţa umană.

“Există, cu siguranţă, o contagiune emoţională”, a subliniat Lansade. “Nu ştim dacă acest lucru se învaţă văzând oameni speriaţi sau dacă este un comportament înnăscut”, a explicat etologul. Calul este un animal “căruia i-a luat mult timp să se domesticească”, potrivit specialistei.

Toţi caii domestici moderni descind dintr-o singură turmă originară dintr-o regiune situată la nord de Caucaz. “Poate că acest grup avea capacitatea de a ne recunoaşte emoţiile”, a sugerat ea. O altă ipoteză este că această comunicare chimică ar fi apărut la începutul istoriei evoluţiei.

Dar bucuria o simt?

La oameni şi cabaline – mamifere care au un strămoş comun foarte îndepărtat – moleculele asociate cu mirosul fricii ar putea fi, prin urmare, destul de similare, a explicat Lansade. Cercetătoarea a început studiile asupra unui alt erbivor, oaia. “Pentru moment, în cazul lor pare mai dificil”, a notat ea.

În paralel, Léa Lansade îşi continuă cercetările pentru a analiza compuşii asociaţi cu frica la cai şi pentru a afla dacă şi oamenii sunt capabili să îi recunoască. În ceea ce priveşte bucuria, studiul nu a relevat nicio reacţie semnificativă: “Însă, poate că acest lucru este legat de modul în care noi am provocat” această emoţie la voluntari, care este posibil să fi fost mai puţin intensă, a avertizat cercetătoarea.

FOTO Pixabay

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *