Sursa foto: Pixabay / iPicture
Un caz neobișnuit din Canada a atras atenția publicului și a iubitorilor de animale din întreaga lume. Doi foști parteneri au ajuns în instanță pentru custodia a patru pisici, iar decizia finală a judecătorului a stârnit controverse aprinse: animalele de companie nu sunt copii și nu ar trebui tratate ca atare din punct de vedere legal.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Pisicile, la mijlocul unui conflict de cuplu
Cazul a avut loc în provincia Alberta, unde un judecător a fost nevoit să decidă ce se întâmplă cu patru pisici după despărțirea unui cuplu care a locuit împreună timp de aproximativ șase ani, notează Townandcountrytoday.
Cei doi, Kishan Singh și Reba Smith, s-au separat în martie 2023. Pe durata relației, au adoptat patru pisici:
- Salem, luată dintr-un anunț online
- Diablo, adoptată de la SPCA
- Zora și Samara, salvate de pe stradă
Inițial, părea o situație obișnuită de partaj după despărțire. Totul s-a complicat însă după un conflict aprins, în urma căruia Smith a părăsit locuința.
Pisici „dispărute” și un proces care a escaladat
Potrivit hotărârii judecătorești, când Reba Smith s-a întors a doua zi pentru a-și recupera lucrurile, pisicile dispăruseră. Judecătorul notează că animalele fuseseră „băgate în cuști și luate pe ascuns” de către fostul partener.
Smith a dat în judecată și a reușit să recupereze pisicile, însă Singh a răspuns cu o cerere reconvențională. Astfel, conflictul a ajuns în instanță, unde, în noiembrie 2024, un judecător de primă instanță a decis că fiecare parte va păstra câte două pisici.
Motivarea? Ambii foști parteneri erau capabili să îngrijească animalele, iar instanța nu a putut stabili clar unde le-ar fi mai bine.
Apelul și argumentul „interesului superior al pisicii”
Nemulțumit de decizie, Singh a făcut apel la Curtea King’s Bench. Ambele părți au susținut că ar trebui să păstreze toate cele patru pisici, invocând ceea ce ei au numit „interesul superior al animalelor”.
Judecătorul Douglas Mah a recunoscut că, în alte jurisdicții, conceptul de „interes superior al animalului” începe să capete teren. Totuși, a subliniat că în Alberta acest criteriu nu are valoare legală.
„Animalele de companie nu sunt copii”
În decizia sa, judecătorul Mah a fost ferm: „Paternitatea și deținerea unui animal de companie nu ar trebui confundate.”
El a explicat că testul legal aplicat în cazurile de custodie a copiilor este complet diferit de cel folosit pentru stabilirea proprietății asupra animalelor.
„Rolul exclusiv al unui părinte este să ofere fundația unei vieți reușite pentru copilul său. În schimb, animalele de companie sunt, din punct de vedere legal, proprietate. Scopul deținerii unui animal este compania.”
Judecătorul a respins și ideea de a adopta o abordare „mai progresistă și mai orientată spre pisici”, spunând că folosirea termenului „interes superior” pentru animale duce la antropomorfizarea acestora.
Emoțiile animalelor contează… până la un punct
Totuși, hotărârea nu ignoră complet realitatea emoțională a animalelor. Judecătorul a recunoscut că:
- pisicile și câinii pot simți emoții
- pot crea legături reale cu oamenii și cu alte animale
Aceste aspecte pot fi luate în considerare atunci când custodia animalelor de companie este disputată. De asemenea, capacitatea unei persoane de a îngriji corespunzător un animal este un factor relevant.
Cu toate acestea, Mah a tras o linie clară: „Trebuie să existe o limită evolutivă undeva.”
El a subliniat că instanțele nu ar trebui să investigheze viața emoțională a animalelor – fie ele hamsteri, papagali, reptile sau pești tropicali – atunci când decid cui aparține un animal.
Costurile îngrijirii pisicilor, respinse de instanță
Judecătorul a respins și cererea lui Singh de a i se rambursa costurile pentru perioada în care a avut grijă de toate cele patru pisici. Acesta angajase inclusiv un pet-sitter atunci când era plecat din oraș.
Instanța a decis că nu există temei legal pentru acordarea acestor cheltuieli.
Ce ne spune acest caz despre custodia animalelor după divorț
Acest proces scoate la iveală o realitate dureroasă pentru mulți iubitori de animale:
chiar dacă le considerăm membri ai familiei, legea încă le tratează ca bunuri.
Pe măsură ce relația oamenilor cu animalele de companie evoluează, astfel de cazuri ridică întrebări importante despre viitorul legislației privind custodia animalelor după divorț.
Tu ce părere ai? Ar trebui animalele de companie tratate ca membrii ai familiei și în fața legii?
