Sursa foto: Arhiva personală
Pe Bruna a văzut-o prima dată într-o poză pe Facebook. Era cât un pumn și nu avea ochi încă, dar Ema s-a îndrăgostit din primul moment de acel ghemotoc. Aceasta este povestea lor, despre cum te poate ajuta un suflet să depășești momentele grele de tranziție din viața de tânăr adult.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Cine sunt Ema și Bruna?
Ema este o tânără dintr-un oraș mic, ce tocmai a terminat facultatea și are în față întrebarea: „Ce fac cu viața mea de acum?” Patru ani a știut pe ce drum merge, știa că fiecare zi era plină de cursuri, învățat și locul de muncă pe care îl avea între timp. Însă, odată cu luna iunie, totul s-a încheiat de parcă nu a fost. Deși s-a decis anul acesta să se mute din zona natală și să înceapă un capitol nou alături de iubitul ei, simțea că ceva lipsește din viața ei. Ema locuia singură și în acest moment de nesiguranță și liniște, s-a rugat să apară acel ceva care să o ajute să meargă mai departe cu încredere.
Atunci a apărut Bruna. Sau Bruno, cum a crezut Ema prima dată.
„Când am văzut prima dată poza, am crezut că este băiat. Fostul stăpân glumea și spunea că are mustață deja, ca un băiat. Am zis că numele său o să fie „Bruno”, până ce am aflat după că este totuși o fetiță și am decis ca să rămână “Bruna”. Bruna mai avea încă 3 frați pe care Ema i-a văzut în poze, dar cu ea a simțit o conexiune aparte. „Părea cea mai micuță și mai curioasă dintre toți. Nu am stat mult pe gânduri. A fost un sentiment spontan și foarte clar de: pe ea o vreau.”
Cel care a ajutat-o pe Ema să ia decizia finală a fost iubitul ei. „El a fost primul care a fost de acord cu această idee și dacă nu ar fi fost el nu cred că aș fi avut curajul să iau această decizie.”
La începutul lunii iunie, când Bruna împlinise două luni și deja putea să mănânce din pliculețe pentru juniori, Ema și iubitul ei au plecat spre casa care le-a găzduit pisica până atunci. O casă la țară, cu alți doi câini ce lătrau de zor, o pisică neagră și frații Brunei, alături de mama lor. Când Ema a ajuns lângă cutia în care stăteau pisoii, Bruna i-a sărit imediat la picioare și a început să o miaune. Atunci a știut Ema că și pisoiul a ales-o pe ea.
Încă din prima seară, Ema a observat că Bruna avea anumite comportamente care arătau în ce mediu crescuse: în aer liber, patul ei fiind fie cutia în care văzut-o prima dată, fie pietrișul din curtea casei. „În prima zi dormea în nisipul din literă, deși avea un pătuț complet amenajat pentru ea (după a învățat și numai acolo doarme). Îi plac pervazurile largi, ca să poată observa tot ce se mișcă.”. Acomodarea a fost grea și pentru Ema, care nu mai avusese până atunci un animal de companie. În fiecare zi, la 6 dimineața, Bruna dădea trezirea cerând mâncare și atenție. Cu toate că a implicat multă responsabilitate, Ema nu regretă decizia de a o lua pe Bruna în casa ei.
În perioada în care a adoptat pisica, Ema trecea prin sesiune și pregătirea pentru examenul de licență. Deși luna examenelor este una obositoare, Bruna s-a dovedit a fi un real sprijin moral pentru Ema. „Sunt momente în sesiune în care stresul atinge cote maxime, dar Bruna mi-a fost alături. Se urca în poală, începea să toarcă și brusc parcă totul se liniștea. M-a învățat să mă opresc și să respir. E un sprijin emoțional discret, dar constant.”
Când e prea liniște în casă
Ema o vede acum pe pisica ei precum un copil mic, ce are nevoie constantă de atenție și grijă. E mereu cu ochii în patru după ea, ascultă orice mienuat și mai ales este atentă când stă lângă geam, ca să nu sară și să fugă în stradă. Însă, într-o zi, Ema a ignorat liniștea din casă.
„Într-o după-amiază stăteam liniștită și mă uitam la un film și vine dintr-odată Bruna la mine și am zis să o iau în brațe. Nici bine nu am apucat-o că era udă pe lăbuțe, pe burtică. M-am uitat la bolul cu apă… totul era curat. Atunci am realizat că lăsasem capacul ridicat la toaletă și am văzut pe podeaua băii o dâră mare de apă.”. Ema mi-a spus că Bruna miaună întotdeauna din cel mai mic lucru, însă atunci nu s-a auzit niciun zgomot.
O nouă provocare
Ema a terminat licența, sesiunea și acum este în proces de mutare. Este o perioadă nouă pentru ea, nu știe la ce să se aștepte, dar o ajută gândul că alături de Bruna poate trece peste orice. Ea le recomandă fetelor de 20 de ani să adopte o pisică, însă cu anumite precizări. „O pisică nu e doar o alinare, e și o responsabilitate zilnică. Dar dacă îți dorești companie și ești dispusă să ai grijă de un suflet mic, poate fi cea mai frumoasă decizie.”
Ema a mai spus despre Bruna că oricât va sta la oraș, ea va avea întotdeauna o latură de „pisică de la țară”: curioasă, independentă și fără stare.
Citește și:
Exclusiv | Anxietatea la motani: Povestea lui Tommy și a Dariei. ‘’Vrea să știe mereu ce fac’’
Eu și Mara: Cum este să ai un animal de companie din copilărie până la maturitate
