Foto: pexels.com
Tot mai multe persoane devin conștiente de neurodiversitate, iar diagnostice precum autismul și ADHD (tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție) sunt tot mai des întâlnite. În paralel, oamenii de știință încep să se întrebe dacă și animalele noastre pot experimenta lumea într-un mod diferit, datorită diversității funcționării creierului lor.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Conceptul este încă nou, dar aceste cercetări ne-ar putea ajuta să ne apropiem și mai mult de animalele noastre de companie, notează Science Alert.
Oricine a trăit sau a avut grijă de animale știe cât de diferite sunt personalitățile acestora. Dar pot fi animalele cu adevărat „neurodivergente”? Și ce înseamnă asta pentru modul în care le îngrijim, le dresăm și le înțelegem?
Ce este neurodiversitatea
Neurodiversitatea înseamnă variația modului în care funcționează creierul și se comportă oamenii. Aceasta apare din diferențe structurale și chimice ale creierului. Însă diagnosticarea animalelor cu tulburări umane poate fi problematică.
Animalele nu ne pot spune direct cum percep lumea sau răspunde la întrebările standard de diagnostic. Putem doar să descriem comportamentul lor din perspectiva noastră, de exemplu etichetând un câine ca fiind impulsiv.
Totuși, ceea ce noi vedem ca impulsivitate ar putea fi un comportament normal pentru rasa respectivă, la fel cum multe pisici sunt, în mod natural, mai solitare.
Dovezi că animalele pot fi neurodivergente
Cercetările arată că mai multe specii – câini, șoareci, șobolani și primate non-umane – pot prezenta semne genetice și comportamentale de neurodiversitate.
De exemplu, la câini s-au descoperit diferențe în gene asociate cu comportamentul social. Comportamentul impulsiv este legat de niveluri scăzute de serotonină și dopamină – substanțe chimice importante pentru stabilitatea emoțională și concentrare. Dezechilibrele acestor neurotransmițători pot fi asociate și cu ADHD la oameni, caracterizat prin impulsivitate.
Aceasta ridică posibilitatea interesantă că, prin selectarea și reproducerea animalelor care trăiesc alături de noi, am putut favoriza comportamente asemănătoare celor întâlnite la oamenii neurodivergenți.
Modele de autism la animale
Cercetătorii au dezvoltat modele de autism la animale pentru a studia factorii de risc și pentru a explora posibile intervenții. Aceste modele provin de la animale crescute selectiv în laborator și nu reflectă întreaga diversitate a populației.
Totuși, ele sunt utile pentru a înțelege baza biologică a neurodiversității.
De exemplu, unii beagle au o mutație a genei Shank3, asociată cu autismul la oameni, caracterizat prin dificultăți în interacțiunile sociale. Beagle cu această mutație manifestă un interes scăzut pentru interacțiunea cu oamenii.
Studiile arată că aceste mutații afectează semnalizarea între celulele creierului și reduc sincronizarea neurală cu oamenii – un fenomen numit „neural coupling”, adică alinierea activității cerebrale în timpul interacțiunilor. Aceasta apare, de exemplu, când oamenii povestesc sau predau, și a fost observată și în cazul câinilor care privesc în ochii stăpânilor lor.
Astfel, mutația Shank3 poate limita interacțiunile sociale spontane și legătura dintre câini și oameni. Totuși, dezvoltarea creierului și comportamentului este influențată de mulți factori biologici și de mediu.
Posibile intervenții și înțelegerea neurodiversității
Studiile cu Shank3 la câini au sugerat și posibile intervenții medicale pentru autismul uman. De exemplu, administrarea unei doze de LSD a crescut atenția și sincronizarea neurală între câini și oameni pentru câteva zile.
Șoarecii și oamenii au arătat, de asemenea, o mai mare înclinație spre comportament social după administrarea LSD. Evident, există probleme legale și etice asociate, dar astfel de modele ne ajută să înțelegem diferențele fundamentale în funcționarea creierului neurodivergent.
Diagnosticarea comportamentelor neurodivergente
Animalele cu diferențe comportamentale sunt evaluate prin scale și observații realizate de îngrijitorii lor. Recent, analiza video și inteligența artificială au fost testate ca metode mai obiective. De exemplu, un studiu din 2021 a arătat că analiza mișcărilor câinilor în medii noi și în prezența unui robot a fost corelată în 81% dintre cazuri cu evaluările tradiționale.
Aceste metode pot inspira și diagnosticarea oamenilor, reducând subiectivitatea.
Comportamente neurodivergente la animale de companie
Problemele comportamentale care afectează bunăstarea câinilor și pisicilor sunt frecvente. Un studiu din 2024, realizat pe peste 43.000 de câini din SUA, a arătat că peste 99% dintre ei prezentau cel puțin o problemă comportamentală.
Unele dintre aceste comportamente – anxietate, frică, obsesii sau probleme legate de separare – seamănă cu provocările întâlnite la oamenii neurodivergenți.
Gestionarea acestor comportamente poate fi dificilă și uneori duce la abandon sau eutanasie. O mai bună înțelegere a ceea ce se întâmplă poate reduce astfel de situații și poate îmbunătăți viața animalelor.
