sursa foto: Pexels
Puțini proprietari de animale s-au gândit că, atunci când câinele lor își face nevoile sau explorează un teritoriu necunoscut, acesta se ghidează după forțe invizibile. Potrivit oamenilor de știință, simțul orientării la câini nu depinde doar de miros și vedere, ci și de magnetorecepția, adică abilitatea de a percepe și utiliza câmpul magnetic al Pământului. Această descoperire schimbă modul în care înțelegem relația dintre animale și mediul înconjurător.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Câinii au o busolă internă
Un studiu complex, desfășurat pe parcursul a doi ani, a arătat că orientarea câinilor când își fac nevoile nu este întâmplătoare. Cercetătorii au observat 70 de câini din 37 de rase diferite, înregistrând peste 7.400 de momente de urinare și defecație. Analiza a scos la iveală un tipar surprinzător: atunci când câmpul magnetic al Pământului era stabil, câinii preferau să își alinieze corpurile de-a lungul axei nord-sud și evitau orientarea est-vest.
În schimb, în perioadele în care câmpul magnetic devenea instabil (fenomen influențat de activitatea solară și de variațiile atmosferice), această orientare dispărea, iar câinii alegeau aleatoriu direcția. Rezultatele indică faptul că animalele posedă o sensibilitate reală la câmpul geomagnetic și își adaptează comportamentul în funcție de el.
Această capacitate de orientare magnetică nu este unică în regnul animal. Se știe că păsările migratoare, balenele, țestoasele marine sau chiar albinele folosesc câmpul magnetic pentru a naviga pe distanțe mari. Totuși, descoperirea că și câinii, animale domestice, apropiate de om, dețin o „busolă internă” este fascinantă.
Studiile confirmă ceva ce mulți stăpâni au remarcat intuitiv: câinii găsesc adesea drumul spre casă, chiar și de la distanțe mari, fără repere vizibile. Această abilitate remarcabilă nu poate fi explicată doar prin miros sau memorie vizuală. Magnetorecepția oferă, astfel, o piesă lipsă din puzzle-ul orientării canine, scrie Kinship.
Rolul criptocromului și mecanismele biologice
Cum este posibil ca un câine să perceapă câmpuri magnetice invizibile? Un răspuns posibil vine din cercetările asupra criptocromului 1, o proteină sensibilă la lumină, prezentă în retina câinilor. Această moleculă reacționează când este stimulată simultan de lumină și câmp magnetic, creând o interacțiune care ar putea „traduce” informația magnetică în percepții vizuale.
Mecanismul este asemănător celui observat la păsări, care pot „vedea” câmpul magnetic ca pe un filtru suplimentar al imaginii. În plus, alte specii folosesc particule de magnetită (mici cristale feromagnetice din celule) pentru a detecta direcția câmpului magnetic. Prezența acestor sisteme la câini sugerează că abilitatea lor de orientare este rezultatul unei combinații de procese biologice complexe.
Testarea simțului orientării la câinii de vânătoare
Un alt experiment interesant a implicat câini de vânătoare echipați cu dispozitive GPS. Cercetătorii au monitorizat 27 de câini din 10 rase diferite, urmărindu-le traseele în peste 600 de excursii prin păduri. Scopul a fost să observe modul în care animalele găsesc drumul înapoi către stăpân.
Rezultatele au arătat două strategii principale:
Urmărirea – câinii au revenit pe același traseu, bazându-se în special pe miros;
Cercetarea – câinii au ales o rută diferită, aparent mai scurtă și mai rapidă, orientându-se prin referințe magnetice.
În majoritatea cazurilor de „cercetare”, câinii au început cu o scurtă alergare de-a lungul axei nord-sud, ca și cum ar fi făcut un fel de „resetare a busolei” interne. Acest comportament le-a permis să obțină un punct de referință stabil după care și-au ales traseul.
Magnetorecepția este un avantaj evolutiv
Comportamente similare au fost observate la vite, cerbi și vulpi, care se aliniază instinctiv după câmpul magnetic al Pământului. Faptul că și câinii prezintă această abilitate sugerează că magnetorecepția este un avantaj evolutiv important, oferind animalelor un sistem de orientare universal.
Astfel, câinii nu se bazează exclusiv pe miros sau pe amintirea traseelor, ci și pe un mecanism „invizibil” care le oferă informații în plus despre spațiu. Această combinație de simțuri explică eficiența extraordinară în găsirea drumului sau în activități precum vânătoarea și căutarea de persoane dispărute.
Pe scurt, fiecare câine poartă în el o busolă naturală, un dar evolutiv care îl conectează la forțele invizibile ale planetei și care ne reamintește cât de sofisticată este natura, chiar și atunci când se ascunde în gesturi simple, precum alegerea unui loc pentru a-și face nevoile.
