Sursa foto: Laurențiu Negrău / Dresor cu șapca întoarsă
Câinele tău vine la pachet nu doar cu blană pufoasă și ochi care topesc inimi, ci și cu nevoie de educație și reguli clare. Fie că l-ai adoptat dintr-un adăpost sau l-ai luat de la o canisă autorizată, primele zile în casă sunt esențiale pentru ca blănosul să se integreze în viața ta. Dresajul nu este despre comenzi stricte, ci despre a construi o relație bazată pe încredere și armonie. Iar vestea bună este că poți începe chiar din prima clipă în care patrupedul îți trece pragul.
“Câinele trebuie să știe încă de la început care sunt regulile casei, trebuie să le înțeleagă și să le adopte, pentru ca el să se integreze stilului nostru de viață. Dresajul, fie că îl facem singuri sau alături de un profesionist, trebuie să dureze toată viața”, spune Laurențiu Negrău/Dresor cu șapca întoarsă, instructor acreditat de către ministerul educației și muncii prin Asociația Națională a Instructorilor Canini Profesioniști (ANICP).
Nu există prea devreme sau prea târziu în dresaj
“Un cățel de două-trei luni va învăța foarte ușor care este locul lui, va învăța să aștepte și se va acomoda repede cu zgarda și lesa, dacă sunt purtate zilnic”, consideră dresorul.
Nu trebuie să așteptăm ca puiul să încheie schema de vaccinare ca să începem să-l obișnuim cu mersul la pas, în lesă. Putem să-i punem lesa în casă și să începem să facem mici plimbări, dintr-o cameră în alta, cu comenzi specifice – “așteaptă”, “stai”, “hai” – care ne vor fi de foarte mare ajutor ulterior, când vom ieși pe stradă cu blănosul. ”Aceste lucruri trebuie să înceapă timpuriu, astfel încât în momentul în care vom scoate câinele la plimbare pentru prima oară, el să nu vadă în lesă sau în zgardă ceva negativ”, explică Laurențiu Negrău.
Când începem dresajul
Cu cât mai repede, cu atât mai bine – este sfatul specialistului. Când puiul are două-trei luni, putem începe cu mici joculețe – să aducă o minge, să vină când este chemat, apoi să învețe ce este permis și ce nu.
În tot timpul petrecut în casă, până se termină schema de vaccinare, puiul poate căpăta informații nedorite, ca de exemplu să ceară să doarmă în pat cu stăpânul, să fure mâncare de pe masă. Dacă se ajunge în acest punct, ne confruntăm cu o situație de reabilitare comportamentală, nu cu dresaj. Câinele trebuie apoi ”să șteargă” informațiile deja scrise de către stăpâni – să schimbe anumite rutine deja implementate probabil involuntar, dar care nu ajută omul să își controleze blănosul.
Cu siguranță ce fac greșit mulți stăpâni este să răsfețe foarte mult câinii, mai ales când sunt pui. De exemplu, când sunt mici, de câteva kilograme, și sar pe stăpâni atunci când ajung acasă, oamenii îi îmbrățișează, practic recompensând comportamentul blănoșilor. Dar când acei pui ajung la 20 de kilograme sau chiar mai mult și fac același lucru, pentru că așa s-au obișnuit, există riscul să zgârie, să lovească, așa că acest comportament – de arătare a afecțiunii – se poate transforma în ceva neplăcut.
”În momentul în care dresorul vine, trebuie să repare acel comportament, trebuie să învețe și stăpânul cum să procedeze pentru ca blănosul să nu mai sară pe el când ajunge acasă”, spune Laurențiu Negrău.
De folos în aceste situații este ca stăpânul să nu-l bage pe câine în seamă, să nu reacționeze înapoi cu afecțiune, ci să-i dea comandă, pe un ton ferm, să stea liniștit. Iar când se întâmplă asta, abia apoi câinele este recompensat. Așa va înțelege că va primi înapoi afecțiune, atenție doar dacă își întâmpină stăpânul stând liniștit și nu sărind pe el.
Dresaj pentru toți câinii?
Da, fără excepție, spune specialistul. ”Sunt stăpâni care consideră că dacă au un bichon, câine de companie, care stă pe canapea, el nu ar trebui dresat. Nu, dimpotrivă, și acel câine trebuie să știe reguli, în casă și pe stradă. Până la urmă, asta este și ideea unei societăți pet-friendly. Când spunem că suntem, cu adevărat, iubitori de animale, până la urmă asta înseamnă și să înțelegi nevoile unui câine ca să ajungi să trăiești cu el în armonie”, explică specialistul.
În cazul câinilor de lucru (de exemplu, Labrador Retriever, Malinois), nevoile sunt mai mari, stăpânul trebuie să se implice în funcție de nivelul de energie al respectivului blănos.
”Din păcate, ne lovim de ceea ce eu numesc modă și alegem câinii după frumusețe, după colorit, după ce ne place. Dar mulți dintre cățeii aleși astfel sunt un fel de Ferrari care nu prea poate fi controlat, iar acolo intervin problemele. Avem, de exemplu, un Brac german care are un impuls clar, vizibil, de vânătoare, dar stăpânul lui e o persoană căreia nu-i prea place să iasă în societate sau să călătorească. Clar, acea persoană se va lovi de conflictul acesta de interes între el câine și va avea probleme pe parcursul vieții”, detaliază dresorul.
Pentru a evita astfel de situații, este de mare folos să contactăm un dresor, un specialist înainte să luăm câinele, pentru a ne asigura că stilul nostru de viață se potrivește cu rasa pe care ne-o dorim.
”Recomand tuturor înainte să ia o decizie de cumpărare a unui câine să meargă într-un adăpost, pentru că acolo poate găsi un blănos – de rasă sau nu – al cărui comportament să se potrivească cerințelor noastre”, ne recomandă Laurențiu Negrău.
Informații detaliate despre cum facem asta, găsiți aici!
Sfaturi de la Laurențiu Negrău găsiți și pe pagina lui de Facebook – Dresor cu șapca întoarsă
Citește și:
