Ce și cum gândesc cu adevărat câinii noștri: acțiunile lor sunt bazate pe raționament sau pe emoție? Când sunt câinii fericiți?

Câinii au, în medie, o vârstă mintală de aproximativ doi ani, spun cercetătorii. Pot învăța sute de cuvinte, pot chiar număra de la unu la cinci și atunci când ne privesc își pot da seama ce simțim. Dar ce gândesc, oare, cu adevărat câinii noștri?

Vanessa Woods, directoarea proiectului „Puppy Kindergarten” de la Universitatea Duke din Carolina de Nord, din Statele Unite ale Americii, spune pentru The Guardian, că patrupedul nostru preferat poate să rețină sute de cuvinte care desemnează obiecte.

„Peste 1000, probabil. Și e chiar mai interesant de atât, pentru că învață cuvintele așa cum o fac copiii”, mai spune Vanessa Woods.

Psihologul Juliane Kaminski a demonstrat încă din 2004 că un câine numit Rico putea învăța prin inferență – nu era nevoie să i se spună numele unei jucării noi, deducea care era necunoscută, eliminând cele pe care le știa deja.

Ce gândesc cu adevărat câinii noștri? Raționament sau emoție?

Indiferent că vorbim despre un Chihuahua sau un Husky, câinii domestici provin din lupi, dar comportamentul lor este „substanțial diferit. Lupii pot fi domesticiți și pot deveni foarte afectuoși. Dar procesul e dificil, în timp ce domesticirea câinilor e atât de ușoară încât nici nu mai vorbim despre ea” – spune Clive Wynne, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Arizona.

Există aproximativ 13 milioane de câini în Marea Britanie. În Statele Unite ale Americii sunt în jur de 90 de milioane.

„În timp ce în Statele Unite ale Americii au mai rămas doar câteva mii de lupi”, spune Wynne. În Marea Britanie, lupii au dispărut.

„Într-o lume dominată de oameni, trăitul lângă noi a fost o alegere bună. Câinii au evoluat în moduri care îi ajută să coabiteze cu oamenii”, mai spune Wynne.

Unii cercetători cred că au dezvoltat „forme speciale de inteligență pentru a înțelege mai bine oamenii”, dar Wynne spune că: „Eu cred că majoritatea acestor capacități sunt în domeniul emoțional”. 

Câinii par să se nască cu abilitatea de a citi emoțiile oamenilor, spune Vanessa Woods: „Așa cum se întâmplă la bebeluși, interpretarea gândurilor și intențiilor noastre este una dintre primele abilități cognitive care se dezvoltă la căței”.

Capacitatea de a citi limbajul nostru corporal „este ceva ce nici măcar rudele noastre cele mai apropiate – marile maimuțe – nu au”, mai spune Vanessa Woods.

Câinii sunt animale sociale, foarte atente la oamenii din jur

„Ne observă și preiau indicii de la noi, pentru că astfel viața le devine mai ușoară”, spune Daniel Mills, profesor de medicină comportamentală veterinară la Universitatea Lincoln.

„Cu cât studiez mai mult cogniția canină, cu atât mi se pare că nu sunt chiar atât de inteligenți. Dar sunt incredibil de atenți, foarte bine calibrați – așa că fac lucruri deștepte tocmai pentru că sunt foarte buni la a face asocieri”, mai explică Daniel Mills.

Emoțiile noastre influențează felul în care interpretăm emoțiile câinilor noștri

Un studiu a arătat că propriile noastre emoții influențează felul în care interpretăm emoțiile câinilor – persoanele mai fericite tind să perceapă stările câinilor mai pozitiv.

Dacă ei sunt atât de buni la a ne citi, noi suntem destul de slabi la a-i înțelege pe ei. Un studiu recent realizat de Wynne și colega sa Holly Molinaro a arătat că oamenii interpretează emoțiile câinilor în funcție de contextul extern, nu de comportamentul propriu-zis.

După ce au editat videoclipurile pentru a elimina contextul și au arătat doar reacțiile câinelui, participanții au interpretat emoțiile diferit.

De asemenea, dispoziția proprie influențează percepția: cei care se considerau fericiți au evaluat emoțiile câinelui ca fiind mai pozitive.

Antropomorfismul a urmărit mereu cercetarea canină, inclusiv pe Stanley Coren, profesor emerit în psihologie la Universitatea British Columbia.

Ideea că patrupezii au capacități similare cu ale unui copil mic se bazează pe studiile sale din anii 1990. Coren a adaptat teste destinate copiilor pentru a studia limbajul la câini. „Am descoperit că un câine mediu are o vârstă mentală echivalentă cu 2 – 2,5 ani”, spune el. „Cei din top 20% ajung la 2,5 – 3 ani.”

Această vârstă mintală implică și capacități emoționale. De exemplu, la 2,5 ani, un copil manifestă emoții de bază – frică, agresivitate, dragoste, surpriză, dezgust. Emoții sociale complexe, precum vinovăția, apar abia pe la 4 ani.

Mulți stăpâni spun că își recunosc imediat câinele „vinovat” – însă studiul Alexandrei Horowitz arată că nu e vorba de vinovăție, ci de frică. „Câinii nu simt vinovăție – acea expresie e frică, pentru că știu că urmează ceva neplăcut”, spune Coren.

„Ce presupune vinovăția?”, întreabă Wynne. „Să știi că există reguli, că le-ai încălcat și că ai fost prins. Asta presupune mai multe straturi de conștiință – câinii nu le au. Ei știu doar că ești supărat”, explică Wynne.

Ce însemnăm noi pentru câinii noștri: ne iubesc cu adevărat sau suntemm doar surse de hrană?

„Cred că da. Au o loialitate incredibilă. Dar nu e același tip de iubire ca al nostru – cred că e chiar o formă mai pură”, spune Mills.

Wynne evită cuvântul „iubire” în lucrările științifice, dar admite: „E o modalitate corectă de a descrie legătura – un tip de afecțiune grijulie.”

Woods spune: „100% te iubesc.” Ea citează un studiu din 2015 realizat de Takefumi Kikusui, care arată că atât câinii, cât și oamenii au o creștere de oxitocină – hormonul iubirii – când se privesc în ochi. Câinii care nu sunt foarte tactili, spune ea, „te îmbrățișează cu privirea”.

Motivele pentru care câinii plac sau resping anumite persoane

Când Wynne a introdus câini în adăposturi în prezența a două femei similare, „câinii au dezvoltat rapid preferințe puternice pentru una, dar nu știm de ce”.

Poate sunt asocieri învățate. De exemplu, un câine mic ar fi fost speriat de un Labrador când era pui și acum evită câinii mari. Poate e vina noastră – am tras de lesă într-o situație percepută ca periculoasă, iar acum câinele leagă acel tip de persoană sau câine de o experiență negativă.

Iar dacă câinele tău te ignoră, nu o face „deliberat”. Mills explică: „Când spui deliberat, deja ai interpretat comportamentul. Poate pur și simplu e interesat de altceva”

Întrebarea „La ce se gândește câinele meu?” nu are mereu răspuns. Nu pot gândi abstract ca noi. Pot analiza situații, dar acțiunile lor sunt mai degrabă comportamente ghidate de scop, nu planificare.

Când sunt câinii fericiți?

Când sunt în prezența ta, spune Woods, iar Wynne adaugă că: „Toți câinii au nevoie de o conexiune emoțională puternică cu cei alături de care trăiesc.” De aceea detestă termenul „anxietate de separare” – „sună de parcă câinele greșește că îi e dor de tine.” Nu e rezonabil să fie lăsați singuri 6, 8 sau 14 ore pe zi.