Foto: Canva
Întrebări precum „Este benefic un animal de companie pentru sănătatea mintală a copilului nostru?” sunt din ce în ce mai frecvente. Nu este surprinzător: câinii și pisicile au devenit parte integrantă din viața de familie. Dar dincolo de atașamentul emoțional și de bucuria pe care o aduc, ce impact real au animalele asupra dezvoltării copiilor?
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Animalele de companie și sănătatea mintală a copiilor: ce spun cercetările
Atașamentul este legătura emoțională care se formează între un copil și persoana care îi oferă siguranță și confort. Deși acest concept este asociat cu părinții, cercetările arată că, într-o anumită măsură, copiii pot dezvolta legături similare și cu animalele de companie.
Aceste relații au numeroase efecte benefice:
Sprijină reglarea emoțională, ajutând copiii să învețe cum să se calmeze și să își gestioneze emoțiile.
Dezvoltă responsabilitatea și empatia prin grija constantă față de o altă ființă.
Întăresc relațiile familiale, devenind un punct comun de interes între copil și alți membri ai familiei.
Încurajează comportamentele prosociale, cum ar fi grija, cooperarea și altruismul.
Îmbunătățesc înțelegerea comunicării nonverbale, deoarece animalele comunică în principal prin gesturi și comportamente.
Cum influențează animalele problemele emoționale și comportamentale
Pentru a înțelege mai bine relația dintre animalele de companie și sănătatea mintală a copiilor, cercetătorii analizează două categorii principale de dificultăți:
Probleme interne precum anxietatea, depresia sau simptomele fizice asociate stresului.
Probleme externe precum agresivitatea, încălcarea regulilor sau dificultățile în relația cu mediul social.
Date relevante provin din Proiectul INMA (Infancia y Medio Ambiente), un amplu studiu care a urmărit copii din perioada sarcinii până la vârsta de 6-7 ani. Cercetarea a inclus aproximativ 1.900 de gospodării din regiuni precum Asturia, Țara Bascilor, Sabadell (Barcelona) și Valencia.
Dintre familiile analizate, 52,3% aveau sau avuseseră animale de companie; 19,1% aveau câini; 8,7% dețineau pisici; 14,8% – păsări și 28,6% – alte animale (hamsteri, iepuri, broaște țestoase, pești).
Rezultate surprinzătoare
La prima vedere, rezultatele sunt neașteptate. Copiii care nu au avut niciodată animale de companie au obținut cele mai pozitive scoruri generale privind sănătatea mintală. Totuși, diferențele nu au rămas semnificative după ce s-au luat în calcul factori precum clasa socială, sexul, vârsta sau regiunea. Pentru câini și păsări, nu s-au observat diferențe clare între copiii care au trăit cu aceste animale și cei care nu au avut animale deloc.
Cazul pisicilor
Cea mai interesantă constatare a fost legată de pisici. Deținerea unei feline la vârsta de 4-5 ani a fost asociată cu un risc mai mare de probleme mintale.
Explicațiile posibile includ stilul de interacțiune al pisicilor, care sunt mai independente și pot limita formarea unei legături emoționale puternice, alegerea pisicii ca animal de companie în familiile unde copilul are deja anumite nevoi emoționale și riscul mai mare de toxoplasmoză, o infecție cauzată de parazitul Toxoplasma gondii, asociată în unele studii cu probleme comportamentale și tulburări psihice severe. Trebuie subliniat că aceste asocieri nu indică o relație cauzală directă, ci doar o legătură statistică ce necesită investigații suplimentare.
Animalele mici, un posibil factor protector
În schimb, deținerea constantă a unor animale precum hamsteri, iepuri, pești sau broaște țestoase a părut să aibă un efect protector, atât pentru băieți, cât și pentru fete.
Aceste animale presupun interacțiuni regulate, dar previzibile; implică responsabilități constante; oferă un cadru sigur pentru exersarea empatiei și autocontrolului.
Interesant este faptul că expunerea constantă a fost mai benefică decât cea intermitentă. Copiii care au avut astfel de animale pe termen lung au avut rezultate mai bune decât cei care le-au avut doar temporar.
