Sursa foto: Arhiva personală
Un caz pe care avocații l-au numit „fără precedent” s-a consumat în ultimii doi ani în Prahova. O tânără, Laura Marin, s-a trezit în situația incredibilă de a fi obligată de instanță să-și ducă propriii câini la un adăpost, după ce o vecină a reclamat că animalele latră. Tribunalul Prahova a stabilit, în mod surprinzător, că gospodăria Laurei este „adăpost”, doar pentru că în curte se aflau șapte câini – patru din rasa Cane Corso, un metis de Rotweiller, plus două cățelușe de pe stradă.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
De aici, a început un calvar administrativ și emoțional, presărat cu plângeri, controale, executări silite și, în final, tragedia pierderii unuia dintre câini, Ares, după ce a fost preluat de Aspa Ivets și dus în adăpostul de la Uzunu, patronat de firma lui Istrate.
Povestea unui conflict care a scăpat de sub control
Totul a pornit de la o vecină care s-a plâns de lătratul excesiv al câinilor, al cărui soț se află în convalescență după o operație. Deși pe aceeași stradă trăiesc – potrivit Laurei – peste 25 de câini, inclusiv rase considerate periculoase, atenția autorităților s-a concentrat exclusiv asupra ei.
Instituțiile care au venit în control – DSV, Poliția Animalelor, Primăria – nu au constatat vreo problemă: câinii erau îngrijiți, declarați, spațiul era conform, animalele aveau condiții bune. DSV și Poliția Animalelor au emis chiar documente care confirmau că animalele nu sunt maltratate și au condiții legale.
Singura excepție a fost DSP, care nu a intrat niciodată în curte, dar a emis un raport „peste gard”, în care nota „focar de infecție”.
De aici, procesul a mers într-o direcție dramatică pentru Laura Marin.
Executarea silită și drama din Adăpostul Uzunu
În 2024, executorul judecătoresc, însoțit de Poliție, Poliția Animalelor și o echipă a adăpostului Uzunu – administrat de Istrate – a ridicat câinii Laurei.
Câinii au fost duși la Uzunu. Tot costul întreținerii până la finalul procesului a fost pus în sarcina Laurei, deși ea nu solicitase relocarea lor.
În cele șapte săptămâni petrecute în adăpost, starea câinilor s-a degradat dramatic. Unul dintre ei, Ares, a slăbit 12 kilograme, a făcut paraziți, infecții și, în ciuda intervențiilor medicale și a transfuziei, a murit într-un cabinet veterinar din Ploiești.
Un alt cățel, Azal, fusese deja tratat de o infecție severă contractată acolo.
Laura a cerut necropsie, a făcut plângere penală împotriva adăpostului și a sesizat Poliția Animalelor.
Interviu cu Laura Marin: „Mi-au spus că gospodăria mea e adăpost. Așa au justificat totul”
Pets&Cats: Laura, cum a început totul?
L.M.: Aveam patru câini Cane Corso, toți masculi, și o cățelușă metis. Mama are un rottweiler și o cățelușă. În total, șapte câini. Vecina a spus că pe ea și soțul ei îi deranjează lătratul. A mers la tribunal. Toate instituțiile au preluat automat termenul de „adăpost”. Nimeni nu a contestat. Și procesul a mers pe ideea asta: că eu am un adăpost ilegal la mine în curte.
Pets&Cats: Ce au constatat instituțiile care v-au vizitat?
L.M.: DSV, Primăria, Poliția Animalelor. DSV și Poliția Animalelor au spus clar: câinii sunt bine, nu sunt maltratați, condițiile sunt bune, nu sunt câini de luptă. Mi-au dat act scris că totul e în regulă. Dar vecina era nemulțumită că nu i-am relocat, așa că a mers mai departe, în instanță.
Pets&Cats: Ce s-a întâmplat cu DSP-ul?
L.M.: DSP nu a intrat niciodată în curte. Cei de acolo au făcut raportul peste gard. Amenda au trimis-o la o adresă veche. Au trecut „focar de infecție”, dar când i-am întrebat ce înseamnă asta au ridicat din umeri. Mi-au impus să fac fosa pentru câini, curățenie și un anumit tip de paviment.
Pets&Cats: Cum s-a ajuns la executare silită?
L.M.: În decembrie anul trecut, pe 20, au venit cu executorul, cu Poliția, cu Poliția Animalelor și cu Istrate de la Uzunu. Au luat câinii. Noi am cerut sprijin de la DSV să vedem cum se face executarea, dar degeaba.
Pets&Cats: Ce s-a întâmplat cu animalele în adăpost?
L.M.: Groaznic. Azal s-a îmbolnăvit primul. Nu mă mai recunoștea. Avea capul umflat. La început au zis șoc anafilactic. Nu era. Era o infecție bacteriană. După două săptămâni de antibiotic și-a revenit. Ceilalți trei aveau mucozități, probleme la ochi, apoi diaree.
Ares… Ares a fost fatal. L-au mutat dintr-un țarc în altul, l-au amestecat cu alți câini. L-am luat cu raie. Slăbise 12 kilograme în șapte săptămâni. L-am dus la București, la Elefterescu, apoi la analize în Ploiești și Câmpina. A făcut transfuzie. N-a mai putut. A murit în cabinet.
Am cerut necropsie. Am făcut plângere penală.
Pets&Cats: Pe strada dumneavoastră mai sunt câini?
L.M.: Peste 25. Inclusiv rase de pază. Am făcut și eu plângeri. Nu a venit nimeni niciodată.
Pets&Cats: În ce stadiu sunt procesele?
L.M.: Sunt două procese cu vecina, ambele începute de ea. Cum termenele erau departe, a apelat la ordonanță președințială și a obținut din nou relocarea câinilor. Procesul de fond se tot prelungește. Dacă îi mai duc la un adăpost, nu mai apucă să vadă finalul procesului.
Ei pot trage de timp până când, efectiv, mor toți câinii.
Pets&Cats: Unde sunt câinii rămași acum și ce vei face?
L.M.: Acasă. Am trei Cane Corso. Avem 1.000 de metri de teren, casa are amprenta de 175 metri, e la gri, mama stă acolo, avem puț, utilitățile sunt trase. E o curte normală, nu un adăpost. Vor veni să îi ridice din nou, dar vreau să știu unde îi duc, cum sunt tratați, ce se va întâmpla cu ei. Mi-e frică să nu moară, așa cum am pățit cu Ares.
