FOTO Pixabay
Problema reactivității la câini este masivă și afectează mii de animale și stăpâni. Poate fi supărătoare, stresantă atât pentru tine, cât și pentru câine. Înțelegerea temerilor și factorilor declanșatori ai câinelui tău ar trebui să fie obiectivul tuturor proprietarilor.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Câinii au personalități diferite, așadar vor avea temeri și factori declanșatori diferiți, iar ceea ce poate funcționa pentru un câine nu va fi neapărat de folos pentru altul care are același răspuns declanșator.
De ce este un câine reactiv
Există numeroase motive pentru care un câine poate fi reactiv, precum și mai multe tipuri de reactivitate. Reactivitatea, care se observă cel mai frecvent atunci când câinele latră sau se năpustește la alt patruped venind spre el sau în apropierea lui, apare de obicei pentru că respectivul câine este speriat (arătând agresivitate din cauza fricii) și are probleme de anxietate.
Ar putea fi, de asemenea, agresivitate defensivă, adică pare agresiv pentru a respinge amenințarea (celălalt câine) înainte de a avea șansa să interacționeze cu el. Agresivitatea mai poate fi îndreptată către o anumită rasă – de exemplu, dacă a fost atacat de o anumită rasă de câine. Câinii nu uită trauma sau ce a cauzat-o.
Nu există un loc mai sigur pentru un câine decât casa, grădina și chiar mașina. Acest lucru îl determină să fie extrem de reactiv la străini sau animale care intră în mediul său sau la amenințarea percepută de cineva care trece pe lângă poartă sau mașină.
Câinii au gânduri, sentimente și emoții și se luptă de obicei cu anxietatea și/sau confuzia, iar agresivitatea este un mecanism de adaptare. Spre deosebire de noi, ei nu pot raționaliza o situație, iar singura lor modalitate de a exprima ceea ce simt este să fie vocali, potrivit American Kennel Club.
Ce se întâmplă când un câine este reactiv
Agresivitatea câinilor nu este pur și simplu un comportament, deoarece include un set intern de răspunsuri emoționale și fiziologice de fiecare dată când apare. Multe dintre aceste răspunsuri sunt involuntare. Atunci când câinele se comportă agresiv, există o eliberare de dopamină, care este asociată cu sentimente plăcute, iar acest lucru compensează senzația de groază pe care o produc anxietatea și frica.
Asta explică motivul pentru care tehnicile bazate pe pedepse nu sunt de obicei eficiente pe termen lung și de ce simpla încercare de a oferi recompense unui câine nu funcționează de obicei prea bine. Trebuie să înțelegi că frica produsă de anxietate nu este o alegere și că anxietatea îl face să simtă că trebuie să acționeze în privința asta.
Semne de reactivitate la câini
Mârâie și latră
Postură corporală rigidă
Se oprește brusc și privește într-un punct fix
Ochi de balenă, pupile dilatate
Coadă rigidă
Capul coborât
Semnele mai puțin evidente, care sunt cel mai frecvent trecute cu vederea sau ignorate, includ scanare, ritm panicat, agitație constantă, gâfâit și limba scoasă, tensiune facială, mătreață.
Ce cauzează reactivitatea
Reactivitatea la câini poate apărea din numeroase motive, printre care traume în perioadele de frică, abuz, atac, supraexpunerea la situații de care câinele se teme, utilizarea echipamentului greșit, neînțelegerea limbajului corpului.
Dacă animalul tău de companie este agresiv, stresat, răspunsurile fiziologice care au apărut ca răspuns la stres nu dispar imediat. Unele schimbări durează ore întregi, altele zile și unele săptămâni. Stresul cronic îl poate împiedica să răspundă la factorii de stres viitori, ceea ce poate transforma agresivitatea într-un cerc vicios.
Situațiile stresante includ:
Persoanele care îți mângâie câinele când nu vrea să fie drăgălit. Fă testul consimțământului. Mângâie câinele câteva secunde, apoi îndepărtează-te. Un câine care vrea să fie mângâiat va face acest lucru foarte evident. Dacă stă acolo fără să se apropie de tine, doar tolerează. Dacă își întoarce capul, se îndepărtează de cel care îl mângâie sau își linge buzele, atunci este posibil să fie stresat de acest lucru.
Dacă nu împiedici oamenii să-ți atingă câinele, singura opțiune rămasă pentru el este să se retragă. Sau poate escalada în lătrat, mârâit și atac.
Câinele tău este expus la orice îl face să se simtă anxios. De exemplu, dacă se teme de furtuni, vorbește cu un medic veterinar.
În cazul în care urăște să fie tuns, desensibilizează-l și contracondiționează-l pentru a-i ușura viața.
Cum trebuie să reacționezi
Controlul mediului
Ar trebui să întrerupi sau să eviți orice lucru care îl face pe câinele tău să devină anxios sau agresiv, în așa fel încât să nu fie expus circumstanțelor care cauzează comportamentul problematic. Acest lucru îi minimizează agresivitatea, reduce stresul și îmbunătățește siguranța tuturor.
Creierul câinelui se adaptează în funcție de zonele pe care le folosim. Cu cât este mai expus la lucrurile care îi declanșează agresivitatea, cu atât creierul său va deveni mai eficient în a răspunde în felul său obișnuit și cu atât aceste comportamente vor continua să devină mai problematice.
Terapia prin sunet și simțuri este o parte importantă a muncii reactive. Când câinele tău intră în acea zonă de ceață roșie și e atât de concentrat și alimentat de adrenalină și instinctul de luptă sau fugi, încât devine desensibilizat la tot ce îl înconjoară, inclusiv la vocea ta.
Reduce stresul
Stresul este inevitabil în viață, dar stresul cronic provoacă mai multe schimbări în organism care ne afectează sănătatea pe termen lung și modifică echilibrele chimice din creier.
Cu cât îmbătrânim, cu atât durează mai mult să ne recuperăm după stres și ca organismul nostru să revină la o stare de echilibru. Câinii reactivi consideră deja dificilă gestionarea lumii. Pentru ca aceștia să poată continua reabilitarea, este important să știm când să insistăm și când trebuie să renunțăm la presiune. Aceasta este o linie foarte fină, iar realitatea dură este că majoritatea stăpânilor nu iau suficient de în serios prevenirea anxietății câinilor.
Pentru a reduce stresul câinelui tău:
Oferă-i stabilitate și predictibilitate în lumea sa.
Învață-l să facă mișcare (dar nu cu prețul stresului suplimentar).
Schimbă-i dieta – 85% din problemele de comportament sunt legate de mâncare, așa că hrănește-l cu alimente calitative.
Aplică dresajul de obediență pentru a reduce confuzia câinelui cu privire la ceea ce așteaptă oamenii de la el.
Utilizează covorașe de lins – ajută la eliberarea dopaminei, hormonul bunăstării, fiind motivul pentru care câinii rod ușile, mobila sau pantofii.
Cum previi acest comportament
În unele cazuri, reactivitatea poate fi prevenită dacă ești conștient de limbajul corpului și semnalele câinelui tău, precum și de stimulii, locurile și evenimentele pe care le consideră stresante:
1. Fii proactiv, nu reactiv. Oprește comportamentul înainte de a începe, învățându-ți câinele ce vrei să facă. În caz contrar, patrupedul va lua decizia pe care o consideră sigură pentru el și, în anumite circumstanțe, pentru amândoi.
2. Controlează toate situațiile în care se află câinele tău. El apelează la tine pentru îndrumare și pentru a-l proteja. Dacă eșuezi în acest aspect, vei pierde încrederea lui și acesta va intra în modul de autoconservare.
Poate reactivitatea câinilor să ducă la agresivitate?
Reactivitatea câinilor implică o excitare emoțională disproporționată, iar agresivitatea implică conflict și vătămare. Dar există vreo relație între cele două comportamente? Da! Câinii reactivi pot deveni agresivi în funcție de situație și de experiența trecută.
În primul rând, reactivitatea pune câinele la un risc ridicat de a acționa agresiv, deoarece se află într-o stare emoțională accentuată, care blochează părțile gânditoare ale creierului. Un câine reactiv este mai predispus să se comporte instinctiv, luptând sau fugind, decât să ia în considerare acțiunile.
În al doilea rând, câinii reactivi, în special cei fricoși , pot învăța că agresivitatea dă rezultate. De exemplu, dacă mârâie la un străin și mârâitul este ignorat, câinele învață să escaladeze în pocnituri și mușcături, ceea ce îl alungă pe străin.
„Este important de reținut că, deși un câine poate avea în prezent comportamente reactive și nu a rănit niciodată o altă persoană sau un alt câine, aceste comportamente se pot transforma în agresivitate defensivă. De pildă, schimbare se produce după ce numeroasele încercări ale câinelui de a crea distanță între el și un stimul au eșuat de fiecare dată”, susține dresoarea Rachel Lane.
