FOTO Unsplash
O pisică a trăit mii de ani în China înainte să dispară fără urmă: nu era domestică, vâna șobolani și a fost înlocuită de una adusă din Orientul Mijlociu, secole mai târziu. Cercetările pe bază de ADN arată că pisicile domestice nu au ajuns în China decât la mai bine de 3.000 de ani după ce o altă specie de felină a coexistat cu oamenii.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Multe secole s-a considerat că pisicile domestice au însoțit oamenii din timpuri memoriale. Ele au fost prezente în primele orașe până la palatele imperiale. Totuși, noi cercetări publicate în Cell Genomics zguduie această teorie.
Pisica domestică, așa cum o știm astăzi, nu a apărut în China decât în secolul al VIII-lea d.Hr., când țara acumulase deja mii de ani de istorie. Descoperirea se bazează pe o analiză genetică meticuloasă a rămășițelor scheletice ale unor feline mici din 14 situri arheologice din diferite regiuni ale Chinei, cu o cronologie ce se întinde pe mai mult de 5.000 de ani. Majoritatea acestor oase, departe de a aparține familiarului Felis catus, corespundeau unei specii complet diferite: pisica-leopard (Prionailurus bengalensis), un animal sălbatic originar din Asia, cunoscut pentru blana sa pătată și personalitatea independentă.
Prima “pisică chineză” nu era domestică
Acum aproximativ 5.400 de ani, la mijlocul epocii neolitice, în timp ce primele comunități agricole chineze își depozitau rudimentar cerealele, un nou vizitator a început să frecventeze satele. Atrase de șoarecii și șobolanii care se adunau printre rezervele de cereale, pisicile- leopard găseau în mediul uman o sursă constantă de hrană. Fără ca nimeni să le îmblânzească sau să încerce să le înmulțească, aceste feline au început să se stabilească aproape de case. Relația era practică: vânau dăunători, oamenii le tolerau. Dar nu au devenit niciodată parte din familie.
Mai bine de 3.000 de ani, pisicile au menținut această coexistență informală cu oamenii, într-un fel de simbioză discretă. Nu există dovezi că ar fi fost domesticite, dar prezența lor a fost atât de constantă încât au inspirat opere de artă. Într-un mormânt din dinastia Han (secolul al II-lea î.Hr.) a fost găsit un vas cu silueta unei pisici cu urechi ascuțite și un corp pătat, care amintește mai mult de pisica-leopard decât de oricare pisică domestică actuală. Animalul ilustrat avea o postură vigilentă, gheare vizibile și o coadă lungă, dungată.
O dispariție misterioasă
În ciuda prezenței lungi în așezările umane, pisicile-leopard au dispărut brusc din înregistrările arheologice până în secolul al II-lea d.Hr, ce a coincis cu sfârșitul dinastiei Han. Cercetătorii au legat acest fenomen de colapsul social, climatic și economic pe care China l-a experimentat atunci. Războaiele, secetele prelungite și scăderea producției agricole ar fi modificat mediul de care aceste pisici aveau nevoie pentru a supraviețui aproape de oameni.
În plus, un alt factor crucial a fost schimbarea modului în care erau crescute păsările. Multe secole la rând, găinile au umblat libere prin curți și pe câmp, apoi au început să fie crescute în spații închise. Pisica-leopard, cu binecunoscuta sa înclinație pentru prinderea păsărilor și tendința de a ucide mai mult decât are nevoie – o trăsătură păstrată și de pisicile sălbatice, a devenit un dușman al fermei. Conflictul dintre oameni și feline a devenit mai acut, iar toleranța a dispărut.
Ce au descoperit oamenii de știință
Și astfel, după secole de conviețuire cu o felină care nu a fost niciodată domestică, adevăratul Felis catus a apărut în sfârșit. Dar nu s-a născut acolo. Analizele genetice ale studiului au arătat că toate pisicile domestice găsite în China începând cu secolul al VIII-lea provin din regiunea Levantului – actualul Orient Apropiat – și sunt descendente ale felinei sălbatice africane (Felis lybica), strămoșul pisicii moderne.
Poarta era Drumul Mătăsii, acea vastă rețea comercială care conecta Europa, Orientul Mijlociu și Asia. Undeva între secolele al VII-lea și al VIII-lea, la apogeul dinastiei Tang, negustorii care traversau deșertul Asiei Centrale au început să aducă aceste pisici cu ei. Odată domesticite, felinele au început să fie apreciate pentru măiestria cu care prindeau dăunători. Una dintre aceste pisici a fost găsită în orașul Tongwan, o importantă enclavă comercială, și a fost datată în jurul anului 730.
Această primă pisică domestică “chineză” a fost reconstruită genetic datorită ADN-ului său: probabil era albă sau parțial albă, cu blană scurtă, pătată sau tigrată. Interesant este că, în pictura chineză a vremii, pisicile albe erau multe, sugerând că acestea nu doar că au fost acceptate, ci și-au câștigat rapid un loc în artă și, foarte posibil, în case.
O schimbare culturală și biologică
Contrastul dintre pisica-leopard și domestică depășește genetica. Acestea sunt două moduri diferite de a înțelege relația om-animal. Prima reprezenta o alianță nespusă cu natura: era utilă, dar de necontrolat. A doua simboliza un pas suplimentar în procesul de domesticire: transformarea unui animal într-un companion, un simbol al statutului și tandreței.
Cercetările arată, de asemenea, că, spre deosebire de Europa, unde pisicile domestice au sosit în jurul anului 500 î.Hr. În China, apariția lor a fost mult mai târziu. Acest lucru reconfigurează complet înțelegerea noastră asupra răspândirii speciilor domestice și a rolului rutelor comerciale în perpetuarea lor.
Și cel mai fascinant lucru: deși-pisica leopard nu a fost niciodată domesticită, ea încă umblă prin suburbiile unor orașe precum Beijing, urmărind șoarecii și adaptându-se la noul habitat uman, ca și cum istoria sa mileniară nu s-ar fi încheiat.
