sursa foto: Pexels
Pisicile cu blană portocalie fascinează iubitorii de animale și geneticienii deopotrivă. Deși portocaliul este o culoare des întâlnită în regnul animal, la felinele domestice, această particularitate se manifestă într-un mod neobișnuit: majoritatea sunt masculi. Două studii recente, realizate de echipe de cercetare din SUA și Japonia, au elucidat în sfârșit acest mister, demonstrând că pisicile au această culoare datorită unei mutații genetice situată pe cromozomul X.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Mutația de pe cromozomul X și rolul genei ARHGAP36 pentru pisicile portocalii
La fel ca oamenii, pisicile au un set de cromozomi sexuali: masculii dispun de un cromozom X și unul Y, în timp ce femelele au doi cromozomi X. Culoarea portocalie apare atunci când pe cromozomul X se activează o mutație genetică ce afectează o genă numită ARHGAP36. Dacă un mascul moștenește un X cu această mutație, toată blana devine portocalie. Femelele, însă, trebuie să aibă mutația pe ambii cromozomi X pentru a fi complet portocalii; în caz contrar, ele au amestec de culori ((așa-numitele pisici calico sau broască țestoasă).
Ambele echipe de cercetători, condusă de Christopher Kaelin la Universitatea Stanford și de Hiroyuki Sasaki la Universitatea Kyushu, au descoperit că mutația „șterge” o secțiune de ADN care, în mod normal, ar fi redus activitatea genei ARHGAP36. Fără această secțiune, gena rămâne mai activă, ceea ce determină o producție crescută de pigment portocaliu (feomelanină), relatează Live Science.
Cum se formează pigmentul portocaliu
Blana pisicilor, ca și culoarea părului uman, este determinată de melanină, pigmentul natural responsabil de nuanțele de la negru la roșu. Există două tipuri de melanină:
eumelanina – dă nuanțe de maro și negru.
feomelanina – generează tonuri de roșu, galben și portocaliu.
Mutația ce activează ARHGAP36 stimulează producția de feomelanină, rezultând blana portocalie caracteristică. În cazul pisicilor calico, genele se activează diferit în diverse zone ale blănii, de aici petele de portocaliu, negru și alb.
O descoperire așteptată de peste un secol
Încă de la începutul secolului al XX-lea, geneticienii au bănuit că explicația pentru blana portocalie a pisicilor se află pe cromozomul X. Totuși, identificarea exactă a genei responsabile a fost dificilă. Studiile publicate în revista Current Biology marchează un moment istoric: ceea ce era considerat o „excepție genetică” a fost, în sfârșit, confirmat la nivel molecular.
„Identificarea genei a fost un vis de multă vreme, așa că este o bucurie că am reușit în sfârșit să o descifrez”, a declarat Sasaki. La rândul său, Kaelin a subliniat că această dilemă a fost motorul multor cercetări genetice moderne.
Pisicile portocalii au și alte particularități?
De-a lungul timpului, proprietarii de animale au remarcat că pisicile portocalii par mai jucăușe, mai agitate sau chiar „mai prostuțe” decât altele. Oamenii de știință de la Stanford au verificat această ipoteză analizând expresia genelor în creier, dar nu au găsit diferențe majore între felinele portocalii și cele de altă culoare.
Kaelin sugerează că reputația lor haotică provine, mai degrabă, din faptul că majoritatea sunt masculi, care tind să fie mai activi și mai teritoriali. Totuși, pentru că gena ARHGAP36 este activă și în alte părți ale corpului, inclusiv în creier și în glande hormonale, nu este exclus ca mutația să aibă efecte asupra comportamentului.
Cât de veche este mutația portocalie
Un alt mister este vechimea acestei mutații genetice. Kaelin crede că ea a apărut la începutul procesului de domesticire, în urmă cu mii de ani. Există și dovezi vizuale: picturi medievale din secolul al XII-lea arată pisici cu blană calico, semn că mutația era deja prezentă.
Cercetătorii plănuiesc acum să analizeze picturi mai vechi și chiar să testeze ADN-ul pisicilor mumificate din Egiptul Antic pentru a afla dacă mutația exista și atunci: „Este greu, dar sunt nerăbdător să încerc”, a spus Sasaki.
