FOTO Freepik
Pentru o pisică, prima întâlnire cu propria reflexie în oglindă poate fi o experiență derutantă. Unii stăpâni asistă amuzați la reacțiile felinelor: șuierături, poziții defensive, lăbuțe întinse spre sticlă sau mișcări rapide.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Comportamentul pisicii are la bază un mecanism instinctual puternic. Pisica nu se recunoaște în oglindă, ci percepe reflexia ca pe un alt animal necunoscut, tăcut, fără miros, ceea ce o neliniștește maxim.
Pisicile nu trec testul oglinzii și nici nu trebuie să o facă
În lumea științei, „testul oglinzii” este folosit pentru a evalua conștiința de sine la animale. El presupune că un individ se recunoaște în reflexia sa și înțelege că imaginea este a lui. Doar câteva specii, precum delfinii, cimpanzeii, unele păsări corvide și oamenii trec acest test. Nu și pisicile, scrie Animalhealthfoundation.
Cercetătorii susțin că trecerea testului oglinzii necesită abilități cognitive abstracte care nu sunt tipice pisicilor. Ele se concentrează pe rezolvarea problemelor practice, cum ar fi vânătoarea, explorarea teritoriului sau supraviețuirea.
Reflexia, în acest context, este un fenomen care nu are valoare biologică imediată pentru ele, așa că este fie percepută ca o amenințare, fie ignorată complet.
Agresivitate, joacă sau nepăsare
Reacțiile pisicilor la propria reflexie variază în funcție de personalitate, experiență anterioară și mediu.
Agresivitatea este frecventă la prima întâlnire. Pisica șuieră, își arcuiește spatele, își umflă coada și încearcă să atace reflexia. Acest comportament indică perceperea imaginii ca un intrus pe teritoriu, ceea ce declanșează o reacție de apărare.
Manifestă curiozitate jucăușă. Pisica rămâne minute întregi în fața oglinzii, mișcându-și capul în lateral, atingând sticla sau urmărind cu atenție „cealaltă felină”. În aceste cazuri, animalul este suficient de sigur pe sine încât să investigheze „străinul”.
Ignoră complet reflexia. Deși pare o dovadă de indiferență sau lipsă de inteligență, acest comportament sugerează că imaginea nu este percepută ca o amenințare sau un element important pentru pisică, așadar, o filtrează ca pe un sunet sau miros neinteresant.
De ce nu se recunosc pisicile în oglindă
Pisicile nu se bazează în principal pe simțul vizual pentru a-și identifica semenii. Mirosul și auzul sunt mult mai importante în viața lor. Așadar, o imagine care nu miroase și nu scoate sunete nu este suficient de „reală” pentru a fi clasificată drept o ființă cunoscută.
Imaginea din oglindă nu are nici miros, nici semnale sonore sau comportamentale pe care pisica să le poată interpreta. Acest „animal tăcut” și lipsit de miros nu se încadrează în categoriile cunoscute, așa că stârnește confuzie sau este ignorat.
Cum ar trebui să reacționeze stăpânul
Pentru un stăpân, prima întâlnire a pisicii cu oglinda e amuzantă, dar este important să nu transformăm acest moment într-un stres inutil pentru animal.
Nu forța pisica să se uite în oglindă, deoarece ar putea declanșa frică sau agresivitate ce pot lăsa urme comportamentale pe termen lung.
Lasă pisica să exploreze oglinda singură, într-un ritm propriu. Dacă este curioasă, va reveni la ea.
Plasează oglinda într-o cameră familiară și sigură pentru pisică. Evită zonele în care se simte expusă sau în care nu are unde să se retragă.
Adaptarea pisicii
Timpul de adaptare variază: unele pisici își pierd interesul după câteva minute, altele pot manifesta reacții agresive zile la rând. În general, după câteva săptămâni, majoritatea pisicilor încep să ignore reflexia, realizând instinctiv că nu reprezintă o amenințare.
Ca în orice proces de învățare, presiunea nu aduce rezultate pozitive. O pisică forțată să interacționeze cu un stimul pe care nu îl înțelege va avea comportamente anxioase sau defensive.
