sursa foto: Freepik
Popularitatea câinilor, pisicilor și a altor animale de companie a crescut exploziv în ultimele decenii. Pentru unii, acest fenomen este o modă trecătoare, un capriciu al lumii occidentale moderne. De ce alegem să trăim alături de animale care nu mai au, demult, un rol funcțional clar? Ce anume ne face să le iubim sau să nu le înțelegem deloc? Iată ce spune știința.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
O „modă” care nu dispare: Statutul animalelor de companie în societatea modernă
În Marea Britanie, de pildă, aproximativ jumătate din gospodării dețin un animal de companie, cu peste 10 milioane de câini și un număr similar de pisici. Cu toate acestea, animalele de companie nu oferă beneficii economice directe, ba chiar implică risipă de timp și bani. Însă loialitatea față de ele este de neclintit: în timpul crizei financiare din 2008, cheltuielile pentru îngrijirea animalelor au rămas aproape neschimbate.
Potrivit The Conversation, această constantă sugerează că animalele de companie nu sunt tratate ca simple bunuri de lux, ci au devenit parte integrantă a familiei: surse de confort emoțional, de apartenență și afecțiune.
Iubim animalele sau nu? Ce spune știința
De ce unii oameni iubesc animalele, iar alții nu simt absolut nicio atracție față de ele? S-a crezut că preferințele față de animale sunt transmise cultural: copiii cresc în preajma câinilor sau pisicilor și învață să le aprecieze. Dar studiile sugerează că există și o bază genetică.
Aparent, unii oameni sunt predispuși să caute compania animalelor, iar alții nu. Acest lucru indică faptul că preferința pentru animale ar putea fi o trăsătură moștenită, care a oferit un avantaj evolutiv anumitor indivizi sau comunități în trecut.
Mitul beneficiilor pentru sănătate
În ultimele decenii, numeroase studii au susținut ideea că deținerea unui câine (sau a unei pisici) îmbunătățește sănătatea: reduce stresul, combate singurătatea și chiar ajută în cazuri de depresie sau demență.
Totuși, există și cercetări care nu găsesc nicio legătură între animalele de companie și o sănătate mai bună. Mai mult, speranța de viață nu este foarte diferită între persoanele care dețin animale și cele care nu. Așadar, chiar dacă pisicile și câinii oferă beneficii emoționale, acestea nu explică nevoia de a le avea aproape.
Cum au devenit animalele parte din viața noastră
Domesticirea animalelor a început în urmă cu 15.000 până la 5.000 de ani. Însă procesul nu poate fi explicat simplu prin nevoi economice sau tehnologice. În lipsa unor metode eficiente de control, animalele domestice ar fi fost greu de izolat de omologii lor sălbatici, iar perioadele de foamete ar fi dus rapid la sacrificarea lor pentru hrană.
Un posibil răspuns este că unele dintre aceste animale au avut un statut special (tovarăși, parteneri). Această relație emoțională ar fi favorizat izolarea lor în așezările umane, împiedicând încrucișarea cu exemplare sălbatice și permițând apariția trăsăturilor „domesticite” pe care le vedem astăzi.
De ce unii iubesc animalele, iar alții nu
Afecțiunea pentru animale nu este o trăsătură universală. Chiar și în societățile moderne sunt oameni care nu simt niciun fel de conexiune cu animalele. Acest lucru poate indica diferențe genetice, dar și strategii alternative de supraviețuire și succes social.
În trecut, oamenii ar fi putut supraviețui fără să stabilească legături cu animalele, ba chiar profitând de pe urma celor care o făceau (prin furt sau dominare). Aceste strategii divergente ar fi permis supraviețuirea ambelor tipuri de comportamente umane.
O concluzie interesantă a cercetărilor este că dragostea pentru animalele de companie merge adesea mână în mână cu preocuparea pentru mediu. Oamenii care simt o afinitate față de animale manifestă și un interes crescut față de natură și conservare.
