Sursa foto: Soloway | Dreamstime.com
Pot animalele noastre să simtă gelozie, mândrie sau vinovăție? Mulți stăpâni ar spune fără ezitare „da”, iar un nou studiu vine să explice de ce unele persoane sunt convinse că prietenii lor necuvântători trăiesc emoții mult mai profunde decât ne-am imagina.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Cercetarea arată că oamenii care se simt mai puțin în siguranță în relațiile lor sociale sunt mai predispuși să creadă că animalele au emoții complexe. Cu alte cuvinte, modul în care interpretăm privirea unui câine sau torsul unei pisici poate fi influențat de cât de conectați ne simțim cu lumea din jur, notează Earth.com.
Legătura dintre oameni, animale și emoții
Studiul a fost coordonat de Elizabeth S. Paul, specialist în comportament animal la Universitatea din Bristol. Cercetările ei urmăresc modul în care oamenii percep emoțiile animalelor și felul în care relaționează cu acestea.
Antropomorfismul – tendința de a atribui animalelor gânduri și emoții umane – este foarte comun atunci când vorbim despre animalele de companie. Totuși, unii stăpâni merg chiar mai departe și își imaginează în spatele ochilor animalului o adevărată minte umană.De ce se întâmplă asta?
O explicație ține de motivația socială. Când oamenii simt că le lipsesc conexiunile umane, această nevoie ar putea fi „mutată” către alte surse, inclusiv animale. Studii mai vechi au arătat deja că studenții singuri descriu animalele într-un mod mai „uman” și le văd drept sprijin emoțional.
Cum a fost realizat studiul
Pentru această cercetare, 261 de persoane cu vârsta de peste 30 de ani, fiecare având un singur câine sau o singură pisică, au completat chestionare trimise prin poștă. Toți locuiau în gospodării obișnuite din sud-vestul Angliei.
Cercetătorii au analizat:
- câți adulți și câți copii trăiesc în aceeași locuință,
- cât de des proprietarii se întâlnesc cu prieteni, colegi sau membri ai unor grupuri sociale,
- nivelul de sensibilitate interpersonală (adică tendința de a se simți anxioși în relațiile apropiate),
- cât de mult se atașează oamenii de animalul lor,
- și ce emoții cred aceștia că poate simți companionul lor.
Participanții au fost întrebați și cui i-ar cere ajutor în situații dificile, cum ar fi pierderea cuiva drag sau o boală: unui om apropiat sau propriului animal.
Gelozie, vinovăție și alte emoții atribuite animalelor
Chestionarele au inclus atât emoții de bază – frică, bucurie, tristețe, furie – cât și emoții complexe, de tip uman: mândrie, vinovăție, gelozie.
Rezultatele au arătat că mulți stăpâni cred că animalele lor pot trăi și aceste emoții „sofisticate”. Iar tendința era mai puternică la persoanele care:
- au scoruri ridicate la sensibilitate interpersonală,
- se simt deseori anxioase în relațiile sociale,
- se bazează mult pe animalul lor pentru sprijin emoțional.
Acești stăpâni erau mai înclinați să creadă că animalul poate simți gelozie, rușine, jenă sau durere emoțională.
Diferențe între stăpânii de câini și cei de pisici
- Proprietarii de câini tindeau să atribuie animalelor lor mai multe emoții complexe.
- Proprietarii de pisici recunoșteau mai des emoțiile de bază.
Interesant este că persoanele mai în vârstă considerau în mod special că animalele lor sunt capabile de emoții calde, precum iubire și empatie – chiar dacă nu se declarau neapărat mai atașate de acestea.
Singurătatea și rolul de sprijin al animalelor
În general, oamenii din studiu au spus că sprijinul emoțional din partea altor persoane este mai puternic decât cel oferit de animale. Dar chiar și așa, peste 40% au afirmat că primesc de la animalul lor la fel de mult sprijin ca de la oameni.
Persoanele care locuiau singure sau nu aveau un loc de muncă (deci interacționau mai puțin cu alți oameni) se bazau și mai mult pe prezența animalului.
Studiile anterioare arată același lucru: animalele pot atenua efectele stresului și ale respingerii sociale – iar rezultatele Universității din Bristol confirmă această idee.
Cum „traducem” emoțiile animalelor
Participanții fără copii sub 16 ani erau mai atașați de animalele lor și mai înclinați să le vadă ca pe parteneri sociali importanți. În acest context, comportamente obișnuite – precum alergatul la ușă sau retragerea în altă cameră – pot fi interpretate ca semne de gelozie, mândrie sau vinovăție.
Studiul contrazice ideea că o relație strânsă cu un animal apare doar din lipsa de contacte umane. Mai degrabă, arată că grijile subtile legate de apartenență, acceptare și nevoia de a îngriji pe cineva influențează modul în care percepem emoțiile animalelor.
Autoarea studiului concluzionează că există o legătură între senzația de deconectare socială și modul în care oamenii își imaginează lumea interioară a animalelor – iar diferitele forme de singurătate pot modela felul în care credem că acestea simt.
