sursa foto: AP
Cartierul Thamel, renumit pentru atmosfera sa colorată și pentru amestecul de sunete, este o mare atracție turistică a capitalei Kathmandu (Nepal). Printre magazine cu suveniruri, restaurante tradiționale și hanuri pentru călători veniți din toată lumea, zeci de șoferi de ricșă își așteaptă clienții.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Pentru mulți turiști, o astfel de plimbare pe străzile înguste și aglomerate e o experiență memorabilă. Însă unul dintre acești șoferi, Babu Tamang, se remarcă datorită câinelui său. Ricșa lui nu este doar un mijloc de transport, ci și scena unei povești emoționante, ce atrage privirile curioase și inimile celor care îi devin pasageri.
Babu Tamang, în vârstă de 57 de ani, a iubit mereu câinii. Legătura lui cu animalele s-a întărit după o pierdere dureroasă. În urmă cu doi ani, viața lui a fost zguduită când a aflat că leopardul care cutreiera pădurile din satul natal i-a ucis câinele, Putle, companionul său credincios timp de un deceniu.
Această veste l-a marcat puternic, lăsând în urmă un gol pe care credea că nu îl va mai putea umple. Însă soarta i-a adus în cale un alt suflet necuvântător: un câine găsit într-un garaj unde Tamang obișnuia să-și parcheze ricșa. Întâlnirea dintre cei doi a fost, după cum spune chiar el, „dragoste la prima vedere”.
Shyam e mai mult decât un tovarăș
Câinele, pe care Tamang l-a botezat Shyam, un nume atribuit zeului hindus Krishna, i-a devenit repede nu doar prieten, ci și membru al familiei.
„Nu mă lasă niciodată singur”, a declarat Tamang cu un zâmbet cald. „Departe de soție și de copii, aici, în Kathmandu, Shyam este cel mai apropiat tovarăș al meu”, a continuat el.
De opt ani, Shyam îl însoțește peste tot. Dimineața, pornesc împreună către Thamel, iar pe parcursul zilei își face simțită prezența lângă ricșă. Când șoferul primește un client, patrupedul așteaptă răbdător și adesea atrage atenția turiștilor cu blana sa portocalie și albă. Nu de puține ori, cei care se plimbă cu ricșa lasă bacșișuri generoase, alături de câteva mângâieri și zâmbete pentru câine, transmite The Independent.
Viața lor pe străzile aglomerate
În toiul verii, când soarele arde nemilos, Shyam caută umbra de sub ricșă. Tamang a povestit amuzat cum blana câinelui este adesea pătată de urmele de ulei lăsate de lanțuri: „Trebuie să-l spăl des, dar nu îi place baia și mereu ne tachinăm din cauza asta”.
Cei doi împart un apartament modest cu alți șoferi de ricșă, iar colegii de cameră au ajuns să accepte cu naturalețe prezența constantă a câinelui.
Singurele momente în care cei doi sunt despărțiți apar când Tamang se întoarce pentru câteva zile în satul natal: „Câinii nu sunt acceptați în autobuzele publice, așa că trebuie să-l las în garajul prietenului meu mecanic. E greu și mă întristează de fiecare dată”, a spus el. Totuși, de fiecare dată, revederea este specială. Shyam îl așteaptă cu nerăbdare, iar Tamang îl tratează ca pe un copil bucuros
La finalul fiecărei zile, când luminile colorate ale cartierului Thamel încep să sclipească și turiștii se retrag spre hoteluri sau restaurante, ricșa lui Tamang se îndreaptă în garaj. În spatele său, neobosit și credincios, Shyam pășește în ritm egal, urmându-l pas cu pas. Pentru Tamang, această relație este mai mult decât o simplă companie: „Nu e doar un câine, ci e familia mea”, a punctat el.
