Iarna poate fi un anotimp al bucuriei pentru câinii care au deja o familie, cu joacă în zăpadă și căldura unei case. Pentru câinii din adăposturi însă, sezonul rece înseamnă o luptă zilnică. Frigul afectează în special câinii bătrâni, mulți dintre ei trăind de ani întregi în adăpost, unii chiar de o viață. La Adăpostul Speranța, la o adopție reușită sunt, în medie, între 5-10 câini pe listă care așteaptă un loc. De multe ori sunt cazuri grave, câini care ajung să fie tratați în clinica veterinară proprie a adăpostului. Dacă un pui își găsește, în medie, o familie în 2–3 săptămâni, pe măsură ce vârsta și talia cresc, șansele de adopție scad dramatic.
“Vorbim despre 5% șanse de adopție pentru un senior față de un pui. Cu alte cuvinte, atunci când salvăm un câine care are deja 7-8-10 ani, știm că este posibil ca el să rămână în adăpost tot restul vieții lui. Avem peste 200 de câini seniori și încercăm să le oferim condiții cât mai bune, locuri de joacă, tratamente zilnice în clinică, hrană caldă, dar mai ales empatie”, a spus Anca Tomescu, director Adăpostul Speranța.
Pe timpul iernii, paiele au un rol esențial, deoarece mențin uscat mediul din interiorul căsuțele câinilor, sunt naturale și eficiente la încălzit. Unele padocuri au trasă instalație pentru încălzire electrică, ceea ce înseamnă totodată costuri legate de electricitate.
Anul trecut a fost unul record la Adăpostul Speranța, cu peste 240 de adopții reușite, adică un număr aproape dublu față de cel din 2024. Cu toate că majoritatea adopțiilor au fost pentru câini tineri, interesul în creștere față de adopții este încurajator.
Din țarc, în parc și apoi acasă!
Printre câinii seniori, care și-au găsit familii, se numără Portocală, un mascul în vârstă de 10 ani. Și-a trăit mare din viață la Speranța, iar la un moment dat a trecut și printr-o operație care i-a prelungit viața.
Într-o zi a fost scos în parc, în cadrul unui program de socializare în aer liber a câinilor din adăpost – “Din țarc, în parc”. A mai fost doar un pas până să ajungă într-o familie, deoarece a doua zi după ce a fost postată pe rețele ieșirea în parc, a fost văzut de cineva din Cotroceni. Și l-a dorit atât de mult încât a venit după el la adăpost.
Alți doi câini seniori sunt Zuzi și Flori. Cu vârste de circa 15 ani, o parte importantă din viață și-au petrecut-o în adăpost, în ciuda eforturilor repetate de a fi promovate pentru adopție. Dar așteptarea lor a încetat, pentru că o familie tocmai din Germania a venit până în România și le-a luat acasă pe amândouă.
“Credem în șansele fiecărui câine și nu renunțăm să sperăm niciodată. Ne bucurăm atunci când un pui este dat în adopție, pentru că este ferit de o viață trăită în adpost. Dar când cineva vine să adopte un câine senior, mai ales de la sute sau uneori chiar mii de km distanță, este ceva cu adevărat special. Nu avem suficiente cuvinte de mulțumire”, spune Anca.
Câinii adulți, mai ușor de integrat în familie
Cu toate că de cele mai multe ori, primii în topul adopțiilor sunt puii, specialiștii atrag adesea atenția că aceștia necesită mai multă grijă, mai ales în primele luni. Sunt mai sensibili, necesită vaccinuri și în general o îngrijire mult mai atentă.
Un câine adult sau chiar senior este mai previzibil, iar cel care îl adoptă cunoaște eventualele probleme pe care le poate avea, fie ele medicale sau de comportament. Iar temerea că de la o anumită vârstă este greu să mai schimbi comportamentul unui câine este doar un mit, așa cum au arătat experții în dresaj canin.
Câinii seniori sunt printre cei mai vulnerabili câini din adăposturi, deoarece vârsta înaintată duce la o rezistență mai scăzută în fața temperaturilor extreme, iar unii dintre ei au afecțiuni care se pot agrava.
Cine nu este pregătit să adopte un câine senior, îl poate susține printr-o adopție de la distanță, prin care contribuie la costurile cu îngrijirea câinelui și poate veni să petreacă timp în compania lui, să-i aducă o jucărie.
