Sursa foto: Irina Kozorog | Dreamstime.com
Nu puțini sunt blănoșii care ezită să iasă din casă atunci când vremea de afară este ploioasă. Intensitatea precipitațiilor, furtunile care se manifestă violent, cu tunete și fulgere, pot transforma experiența plimbării într-un adevărat coșmar. Explicațiile sunt multiple. Pe de-o parte, sunetul apei care cade pe asfalt este perceput de urechea canină cu o intensitate mult mai mare față de ce percepe urechea umană. Asta creează disconfort. De partea cealaltă, tunetele, fulgerele le pot da câinilor astarofobie – o frică intensă de zgomote puternice care poate duce până la anxietate severă. Cum identificăm această problemă și ce soluții există pentru diminuarea efectelor ei a explicat, în exclusivitate pentru Pets&Cats, instructorul canin Mihai Nae.
Astrafobia: Semne care indică o problemă
În general, deținătorii pot observa anumite semne pe care câinele le dă atunci când se pregătește de plimbare pe o asemenea vreme. Va fi reticent, pulsul îi va crește, iar respirația se va îngreuna. De asemenea, este posibil să gâfâie, să i se dilate pupilele și să saliveze abundent. Dacă observați un astfel de comportament, este important să încercați o adaptare treptată la zgomote puternice. Acestea sunt cele care au declanșat anxietatea cățelului.
Adaptarea la zgomote puternice
Astrafobia se referă, mai ales, la tunete și fulgere. Însă ceea ce inițiază starea cățelului sunt, de fapt, sunetele intense, zgomotele, bubuiturile. Așa că un câine care suferă de astrafobie se va speria la fel de rău și atunci când va auzi artificii sau petarde. Ideal este ca pregătirea să se facă din primele luni de viață ale puiului, dar adaptarea adulților este și ea posibilă, cu multă răbdare.
Metode de adaptare
Există mai multe feluri prin care câinele poate fi adaptat la sunete intense. Jocul cu baloanele este similar și în cazul pregătirii pentru obișnuirea zgomotelor puternice cum ar fi artificii sau petarde. În interiorul baloanelor umflate se introduc recompense. Atunci când va sparge balonul, cățelul va găsi recompensa și va „uita” de sunetul intens, bucurându-se de tratație. Un alt exercițiu util este folosirea televizorului pentru adaptare. Volumul va fi crescut treptat, iar cățelul va primi mâncare. Aceasta îi va da sentimentul de siguranță și nu va mai fi tentat să plece. De asemenea, plimbarea cu bicicleta la pas prin ploaie și recompensarea ocazională prin mâncare însoțită de cea verbală reprezintă un exercițiu care dă rezultate.
