FOTO Freepik
Pisicile sunt maestre ale flexibilității și legilor fizicii, abilitate care le permite să-și păstreze echilibrul și să ajungă, aproape de fiecare dată, pe toate cele patru labe. În timpul unei căderi, felinele își răsucesc corpul cu o ușurință uimitoare, un mecanism care i-a intrigat pe oamenii de știință. Pisica pare să sfideze tot ce știm despre mișcare, rearanjându-și poziția în aer fără ajutorul vreunei forțe exterioare. Dar cum reușește, de fapt, această performanță?
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Cum reușesc pisicile să aterizeze în picioare
„Unul dintre motivele pentru care fizicienii au fost surprinși că pisicile pot să se rotească pentru a ateriza mereu pe picioare este principiul conservării momentului cinetic”, susține Greg Gbur, fizician la Universitatea din Carolina de Nord.
Potrivit acestui principiu, dacă o parte a corpului se rotește într-o direcție (de exemplu, în sensul acelor de ceasornic), o altă parte trebuie să se rotească în sens opus. Îndoindu-și talia, pisicile pot răsuci partea din față a corpului într-o direcție și partea din spate în direcția opusă. Atunci când își îndreaptă corpul, felina ajunge în poziția corectă, adică cu picioarele în jos. Greg Gbur a numit acest model „îndoire și răsucire”.
Explicația oamenilor de știință
De asemenea, pisicile folosesc alte metode pentru a se redresa în aer, probabil combinându-le între ele. În metoda „îndoire și răsucire”, pisica își întinde picioarele din față și le strânge pe cele din spate, reducând rezistența părții posterioare la mișcarea de rotație. După care face invers: strânge picioarele din față și le întinde pe cele din spate. Aceste animale mai pot folosi și ceea ce Gbur numește „coada-propulsor”: atunci când coada se mișcă într-o direcție, corpul se rotește în direcția opusă, notează Live Science.
Contorsionările pisicilor sunt posibile datorită regiunii lombare extrem de flexibile (zona dintre bazin și cutia toracică): „Pisicile au vertebre subțiri, ceea ce le face mai flexibile decât alte vertebrate patrupede”, spune John Hutchinson, profesor de biomecanică evolutivă la Royal Veterinary College din Londra.
Ce este reflexul de redresare
Această abilitate felină extraordinară are și o explicație neuroanatomică: reflexul de redresare. Comparativ cu un reflex simplu, precum cel al genunchiului, reflexul de redresare este complex, legat de activitatea conștientă a creierului.
Redresarea înseamnă o reacție comportamentală la gravitație și depinde de sistemul vestibular, care controlează echilibrul. Canalele semicirculare și senzorii otoliți din urechea internă detectează schimbările de accelerație și de poziție ale pisicilor în raport cu solul, determinând mușchii să se miște pentru a le ajuta să aterizeze pe toate cele patru labe.
Însă experimentele din anii 1950 au arătat că acest reflex nu este prezent de la naștere. Pisoii nu se pot redresa, spre deosebire de pisicile adulte. Otoliții din țesut osos dens trebuie probabil să se dezvolte complet înainte ca felina să poată efectua corect această mișcare.
Înălțimea contează
Cercetările mai arată că pisicilor le este mai ușor să cadă de la înălțimi mai mari de șapte etaje, decât de la una mică. Motivul este rezistența aerului, care încetinește corpul suficient pentru ca pisica să aibă timp să se rotească. În schimb, de la înălțimi mai mici de 30–60 cm, pisicile nu au timp să se întoarcă complet.
Multă lume nu știe că reflexul de redresare nu este unic pentru pisicile domestice, ci multe feline sălbatice îl au, la fel ca șobolanii și iepurii. În cazul pisicilor, această abilitate s-a dezvoltat evolutiv din nevoia de a se orienta după ce cădeau din copaci. La iepuri este o adaptare la prădători: dacă un șoim atacă orizontal, iepurele poate sări vertical, făcând ca prădătorul să rateze ținta.
Pentru un comportament pe care experții îl considerau cândva pur instinctiv, se pare că pisicile folosesc o combinație de tehnici și adaptări complexe: „Avem tendința să căutăm mereu cea mai simplă soluție la o problemă. Dar natura este interesată doar de cea mai eficientă. Orice metodă care o ajută pe pisică să ajungă mai repede pe picioare este cea mai bună”, a precizat Gbur.
