Sursa foto: Freepik
Mulți iubitori de pisici își imaginează o casă în care felinele conviețuiesc pașnic, torcând liniștite pe canapea și împărțind jucării cu generozitate. Totuși, realitatea poate fi alta. Pisicile, deși par adesea rezervate și calme, pot intra în conflicte unele cu altele din motive variate. Înțelegerea acestor motive este cheia pentru gestionarea tensiunilor din casă.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
De ce se ceartă pisicile? 8 motive frecvente care pot explica comportamentul lor conflictual
1. Teritorialitatea, o trăsătură instinctivă și frecventă
Chiar dacă par inofensive, pisicile sunt, prin natura lor, animale teritoriale. Această caracteristică este înrădăcinată în comportamentul lor instinctual și poate duce la certuri frecvente, mai ales în casele cu mai multe pisici.
Felinele pot deveni posesive din aceste cauze:
- locurile preferate de dormit (paturi sau perne);
- camerele în care își petrec cel mai mult timp;
- jucăriile preferate;
- bolurile cu mâncare, gustările sau apa.
Chiar și într-o casă spațioasă și bine aprovizionată pot apărea tensiuni. O soluție eficientă este organizarea spațiului astfel încât fiecare pisică să aibă propriile „zone de confort”, cu locuri de refugiu, rafturi înalte și colțuri liniștite, scrie Petmojo.
2. Stresul, un factor declanșator adesea neobservat
Pisicile sunt creaturi sensibile la schimbări și devin stresate cu ușurință. Acest stres se poate manifesta prin comportament agresiv, inclusiv certuri între ele. Sursele de stres pot varia semnificativ:
- mutarea într-o locuință nouă;
- rearanjarea mobilierului;
- apariția unei persoane noi în locuință (partener, chiriaș etc.);
- venirea unui alt animal de companie (inclusiv câini);
- zgomote puternice sau activitate neobișnuită în casă.
Când una dintre pisici este stresată, poate deveni iritată și să-și manifeste frustrarea asupra celeilalte. În astfel de cazuri sunt utile suplimente calmante naturale sau tehnici de relaxare pentru animale.
3. Joaca dusă la extrem
Pisicile se joacă deseori între ele, iar aceste interacțiuni pot părea dure, mai ales pentru noi, oamenii. De multe ori, joaca este prietenoasă, dar se poate transforma rapid într-o luptă reală dacă una dintre pisici nu mai dorește să continue și cealaltă insistă.
Semnele că o joacă s-a transformat în ceartă includ:
- una dintre pisici mușcă mai tare decât ar trebui;
- cealaltă pisică încearcă să se retragă, dar este urmărită;
- mișcări rigide și cozi zburlite;
- mârâituri sau șuierături.
Urmărește atent limbajul corporal al pisicilor în timpul jocului și întrerupe-le cu blândețe dacă par tensionate.
4. Durerea, un motiv ascuns pentru agresivitate
Durerea sau disconfortul fizic poate face o pisică să reacționeze agresiv, chiar și față de companionii săi. O felină în suferință devine mai puțin tolerantă la interacțiuni, ducând la conflicte.
Semnele că o pisică ar putea avea dureri:
- ascunderea frecventă;
- evitarea contactului fizic;
- schimbări bruște de comportament;
- lipsa poftei de mâncare sau igienă deficitară.
5. Vârsta înaintată, o sursă de neînțelegeri
Pisicile mai în vârstă devin mai rigide în obiceiuri și mai puțin tolerante la schimbări. Ele știu ce vor și nu sunt dispuse să facă compromisuri, mai ales dacă în casă apare un pisoi energic care le invadează spațiul personal.
Pe lângă personalitatea lor, vârsta cauzează și declin cognitiv, ducând la confuzie, nesiguranță sau reacții neobișnuite față de alte pisici. Asigură-te că pisica mai în vârstă are un spațiu propriu unde se poate retrage fără să fie deranjată.
6. Stabilirea ierarhiei, o competiție pentru conducere
Într-un grup de pisici, chiar dacă nu este unul sălbatic, se conturează adesea o ierarhie. Una dintre pisici va dori să fie „liderul haitei” și va manifesta comportamente dominante pentru această poziție:
- împingerea celorlalte pisici de la boluri sau locuri de dormit;
- împiedicarea lor să se apropie de stăpân;
- priviri fixe și poziții dominante.
Cu timpul, pisicile își pot accepta rolurile în această ierarhie, dar certurile apar periodic, mai ales când dinamica grupului se schimbă.
7. Lipsa sterilizării sau a castrării: hormonii pot influența comportamentul
Pisicile care nu au fost sterilizate sau castrate sunt mult mai predispuse la comportamente agresive, în special în preajma altor feline. Femelele devin iritate în timpul ciclurilor hormonale, iar masculii nesterilizați au un comportament teritorial accentuat și sunt mai agresivi între ei.
Sterilizarea sau castrarea nu doar că previne reproducerea nedorită, dar contribuie și la o atmosferă mai calmă în casă, reducând riscul de certuri.
8. Incompatibilitatea naturală: uneori pur și simplu nu se plac
Așa cum nu toți oamenii se înțeleg, nici pisicile nu pot fi cele mai bune prietene. Chiar dacă le prezinți corect și investești timp în socializarea lor, există situații în care două pisici nu reușesc să formeze o relație armonioasă.
Deși nu e necesar ca toate pisicile să se iubească, este important ca ele să poată conviețui fără agresiuni majore. Poți reduce tensiunile prin:
- separarea temporară a spațiilor;
- asigurarea resurselor multiple (boluri, litiera, locuri de dormit);
- folosirea feromonilor sintetici pentru calmare.
Conflictele dintre pisici sunt frustrante pentru stăpâni, dar rareori sunt lipsite de o cauză logică. Înțelegerea motivelor din spatele acestor certuri te poate ajuta să identifici soluții adecvate și să creezi un mediu mai liniștit pentru toate animalele din casă. Cu puțină răbdare, atenție și, uneori, intervenție veterinară, multe dintre aceste probleme pot fi ameliorate sau chiar eliminate complet.
