O femeie în vârstă de 49 de ani locuieşte în Oderzo, provincia Treviso (Italia), într-o casă de 400 de metri pătraţi aflată în mijlocul naturii, cu 100 de şerpi, despre care spune că nu pot fi dresaţi, dar că o recunosc. De asemenea, are câini, pisici, ponei și veverițe zburătoare.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Marula Furlan se trezește înainte de răsărit, verifică terariile în care stau şerpii și măsoară temperatura și umiditatea: „Fiecare șarpe are propriul ritm, fiecare animal are propriile nevoi”, a precizat ea pentru Corriere della Sera. Toate camerele au o climă diferită, mai răcoroasă, mai umedă, mai expusă la soare.
La parterul casei stau câinii, iar la etaj geckos (o specie de şopârle), pisici, planoare de zahăr (mici marsupiale omnivore ) și 100 de șerpi. Unii sunt mici ca spaghetele, alții au aproape trei metri lungime.
Femeia este educatoare, crescătoare de animale, artistă, mamă și cunoscută ca „doamna cu șerpi”. Italianca se trezeşte înainte de zorii zilei, verifică terariile, măsoară temperatura și umiditatea, pentru că, susține ea, fiecare șarpe are propriul ritm, fiecare animal propriile nevoi, toate trebuie îngrijite ca niște ecosisteme perfecte.
„A avea grijă de ființe vii cu nevoi elementare, dar riguroase, este ca yoga: mă aduce înapoi la o dimensiune simplă, naturală. Lucrul cu reptilele este cathartic, te îndepărtează de haosul relațional. Trebuie să respecți spațiile, timpurile și ritmurile. Te obligă să asculți. Acestea contrabalansează povara emoțională care m-a însoțit dintotdeauna”, a relatat Marula.
Care este povestea „doamnei cu șerpi”
„În copilărie salvam animale rănite. Pasiunea mea pentru reptile s-a născut în Longarone, la primul târg important de reptile. La scurt timp după aceea, eu și soțul meu, când aveam 23 de ani, am plecat în Texas. Acolo, totul era cercetare și experimentare: genetică, culori, încrucișări. Când ne-am întors în Italia, aveam trei sute de reptile cu noi”, a explicat ea.
În prezent deține 100 de şerpi, 20 de câini, tot atâtea pisici, cinci ponei, veverițe zburătoare și un papagal amazon cu cap albastru în vârstă de 25 de ani, care are propria cameră: „Este o familie numeroasă. Fiecare cu propria personalitate și rol”.
Ce a influențat-o pe Marula în toți acești ani
Potrivit ei, „la 12 ani, am vizitat prima mea colonie de leproși din India. De acolo am înțeles că diversitatea nu poate fi înțeleasă în cuvinte; trebuie trăită. Am rămas orfană la 20 de ani și am preluat tutela surorii mele de origine indiană. De atunci, vindecarea a devenit firul călăuzitor al vieții mele.
Mai întâi cursuri de fotografie în Toscana, apoi am lucrat cu câini în mai multe domenii: asistență, sport și social. Lucrez la proiecte experimentale pentru persoane cu traume și tulburare de stres posttraumatic. În America m-am specializat cu veterani, apoi am adaptat protocoalele în Italia.
Animalul nu judecă: te obligă să respecți limitele. Este un proces educațional și terapeutic. Astăzi, cu trei copii sosiţi prin adopție națională și tutelă internațională, casa noastră este un mic laborator al coexistenței. Fiecare are propriul său spațiu. Este o casă vie, care respiră. Și toată lumea învață să se respecte reciproc”.
Șerpii nu pot fi dresați
Iubitoarea de animale recunoaște că șerpii nu pot fi dresați, „dar te recunosc. Înțeleg mirosurile și mișcările și devin mai calmi în preajma oamenilor pe care îi cunosc. Nu există afecțiune ca la câini: raționează prin instinct, supraviețuire și reproducere”.
Întrebată de jurnaliștii italieni dacă șerpii mușcă, Marula spune că „niciodată adulții. Uneori, cei tineri, când îi obișnuiești cu contactul. Dar e mai mult o înţepătură decât o mușcătură”.
Toți cei 100 de șerpi ai Marulei sunt declarați, înregistrați și inspectați de Departamentul Silvic. Au evidențe medicale, rutine de hrănire cu șoareci, șobolani, pui, iepuri pentru cei mai în vârstă și chiar perioade de „odihnă”: „Încerc să respect anotimpurile, chiar și atunci când sunt în interior. În acest fel, își mențin ritmul natural”, a subliniat ea.

FOTO Corriere della Sera





