Sursa foto: Pets&Cats
Atunci când un copil trage pisica de coadă sau lovește un animal, primul pas al părintelui este să înțeleagă contextul. Psihoterapeutul Carla Buleanu explică în podcastul EduPet by Pets&Cats, realizat de Ioana Cosma, că vârsta copilului joacă un rol important: cei foarte mici explorează lumea și nu conștientizează consecințele gesturilor lor. Totuși, există o limită între explorare și agresivitate.
De unde vin comportamentele agresive
Comportamentele dure, mai ales cele repetate, nu apar din senin. De multe ori sunt învățate — fie prin imitație, fie prin expunerea la imagini sau conținut violent pe telefon sau tabletă. De aceea, părinții trebuie să fie foarte atenți atât la modul în care copilul interacționează cu animalele, cât și la mediul la care este expus zilnic.
Intervenția timpurie este esențială. Carla Buleanu recomandă ca momentul agresiunii să fie urmat de o discuție calmă, în care copilul să fie ghidat către empatie: i se explică faptul că animalul simte durere, frică și are nevoie de protecție. Expunerea ghidată la interacțiuni blânde, pozitive cu animalele este un pas important în formarea comportamentelor corecte.
Chiar și așa, psihoterapeutul subliniază că nu putem anticipa din copilărie dacă un adult va deveni abuzator de animale. Ceea ce putem face este să monitorizăm constant comportamentul copilului și să reacționăm prompt atunci când apar semnale îngrijorătoare.
În final, rolul părintelui este să transforme fiecare incident într-o lecție despre respect, responsabilitate și grijă. Empatia nu apare peste noapte, dar se construiește zi de zi, alături de oameni — și animale — care oferă un model sănătos de relaționare.
