Sursa foto: Pexels
Cățeilor le place mâncarea. Sunt extrem de gurmanzi, pofticioși și cu siguranță ați observat asta ori de câte ori ați mâncat ceva în prezența lor. De foarte multe ori, sunetul pe care îl face ușa de la frigider atunci când este deschisă, sau un foșnet al unui ambalaj din bucătărie îi face să se întrerupă din orice activitate și să se „înființeze” pentru a vedea dacă nu cumva primesc și ei ceva. Ba chiar sunt dispuși să lase deoparte jucăria preferată sau o activitate care, în general le face foarte multă plăcere, pentru mâncare. Așa că nu e de mirare că se vor repezi să înfulece cu poftă orice bucățică de hrană pe care o găsesc pe jos în timpul plimbării, sau, de ce nu, să le permită și persoanelor străine să îi hrănească. Însă, cele două obiceiuri menționate mai devreme sunt extrem de periculoase, susține instructorul canin Mihai Nae, care a prezentat, în exclusivitate pentru Pets&Cats, cele mai simple metode prin care cățeii pot fi învățați să refuze hrana, dar și pericolele la care sunt expuși.
Mâncatul de pe jos, periculos pentru căței
Astfel, cățeii care au obiceiul de a manca orice, oricum, se pot confrunta cu grave probleme digestive în momentul în care ingurgitează, de pildă, un aliment stricat, care a stat mult timp pe jos. Acesta poate avea viermi sau să fie contaminat cu diverse bacterii. Un alt risc la care sunt expuși câinii care mănâncă la întâmplare este otrăvirea. Fie pot găsi hrană infestată pe jos, aruncată de persoane cu rele intenții, fie acest tip de mâncare îi poate fi oferită direct de oameni de rea credință, cu scopul de a pătrunde în curte, de exemplu, în cazul câinilor de pază.
Refuzul de hrană
Astfel, pentru a preîntâmpina asemenea riscuri, refuzul de hrană este esențial. Aceasta este o etapă dificilă în educația câinelui și se face treptat, cu multă răbdare și perseverență. Este important ca exercițiile să se desfășoare sub formă de joacă, fără ca animalul să fie constrâns în vreun fel.
În primul rând, plimbările cățelului care are asemenea obiceiuri trebuie făcute exclusiv în lesă, până când se va dezvăța de acest obicei. În acest fel, el poate fi controlat în permanență și corectat, în cazul în care încearcă să ia ceva în timpul plimbării.
Apoi, un alt exercițiu presupune plantarea unor capcane într-un spațiu închis, precum un țarc. Câinele va fi ținut în lesă și lăsat să se apropie de bucățile de mâncare, iar atunci când încearcă să înfulece, va fi chemat, corectat din lesă, iar stăpânul îi va oferi o recompensă, descurajându-l să mănânce de pe jos.
Nu în ultimul rând, pentru ca blănosul să înțeleagă că nu trebuie să mănânce decât de la membrii familiei, o persoană pe care nu o cunoaște îi va oferi ceva apetisant. Când câinele va vrea să guste din ce i se arată, stăpânul trebuie să fie ferm și să îl descurajeze să o facă, iar apoi să-i ofere, la rândul lui, o recompensă, pentru a-i da de înțeles că a făcut un lucru bun că nu a primit mâncarea de la străin.
