Sursa foto: Pets&Cats
Primul animal după ce îți pierzi un prieten blănos poate fi greu de acceptat. Au trecut doi ani de când cățelușa mea a murit, iar în urmă cu o lună, mama a adoptat o pisică. Moah este o felină mix între British și vagaboandă și cu un trecut dificil: a fost abandonată și după ce și-a găsit un cămin temporar printre alte pisici, nu a reușit să se integreze printre ele. Când a ajuns acasă la mine, a fost nevoie de câteva ore până să iasă din cușcă.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Viața în umbre: cum Moah învață să aibă încredere
Primul loc în care Moah s-a ascuns a fost printre cărțile mele. A fost atât de subtilă și ageră, încât nu a mișcat nicio carte, nu a mienuat și nici nu o simțeai că e acolo, dacă nu te uitai sub birou. Au fost puțin grele primele zile cu Moah pentru că încercam să nu-mi imaginez cățelușa stând în aceeași cameră în care acum stătea pisica. Nu trebuia să le compar, dar mintea mea nu se putea abține.
Între timp, Moah își schimbase „domiciliul”, de la cărți ajungând să stea sub pat. De acolo ieșea doar noaptea, când era sigură că nu o vede nimeni și se putea ascunde rapid printre umbre. Dacă o vedea cineva, căuta cea mai rapidă cale de a fugi spre ascunzișul ei.
A trecut o lună de atunci, iar Moah se ascunde în altă cameră a casei, iese doar să mănânce și să folosească litiera, însă nu se mai ascunde de lumina zilei. Iese câteva minute, explorează casa în liniște și când aude pași, intră înapoi de unde a venit.
Toată lumea spune că este normal ca o pisică traumatizată ca Moah să se ascundă și să fugă de oameni. Până la urmă, pisicile sunt liderii propriului destin și decid singure când sunt pregătite să se încreadă în cineva.
Deocamdată, Moah trăiește în umbre și nu simt că îmi înlocuiește cățelușa, ci doar completează casa.
