FOTO Facebook
Insula pe care japonezii au făcut experimente și au fabricat arme chimice, folosite în cel de-Al Doilea Război Mondial, este astăzi o destinație populară pentru turiști. Nu istoria locului îi atrage acolo, ci locatarii ei: iepurii.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Okunoshima, de la laborator secret de gaze toxice la paradisul iepurilor
Aduși pe Okunoshima, una dintre cele 3.000 de insule din Marea Interioară Seto a Japoniei, pentru experimente, iepurii au rămas acolo după ce oamenii de știință au plecat, notează The Guardian. Astfel, insula a devenit paradisul iepurilor. Frecvent, un japonez revine pe insulă pentru a se asigura că iepurii au mâncare.
Bolurile cu apă, lăsate de voluntari, sunt răspândite pe toată insula, în locurile unde cei 400-500 de iepuri se adună, așteptând peleții de hrană lăsați de vizitatori, în lipsa frunzelor căzute și a rădăcinilor.
Viitor incert pentru animalele de pe insulă
În ciuda frumuseții sale naturale, insula Okunoshima este nelocuită, cu excepția personalului care lucrează la singurul hotel din zonă. Paradisul are un viitor incert, la fel ca și locuitorii săi cu patru picioare.
Între anul 1929 și sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, insula a găzduit facilități de cercetare și producție de gaze toxice operate de armata imperială japoneză. Operațiunea era top secretă, iar Okunoshima nu apărea pe hărțile Japoniei din acea perioadă.
Muncitorii în costume de cauciuc, cu mănuși, cizme lungi și măști de gaze produceau gaz muștar, cunoscut sub numele de iperită, precum și cantități mai mici de gaze lacrimogene și cianură.
Contrast între trecutul întunecat și prezentul drăgălaș
De altfel, fabricarea armelor chimice, care nu a fost dezvăluită public decât în anii 1980, a marcat și începutul legăturii insulei cu iepurii. În jur de 200 de animale au fost folosite în experimente pentru a testa eficiența gazelor utilizate de armata japoneză în timpul războiului cu China și, mai târziu, pentru înarmarea bombelor cu balon destinate Statelor Unite.
Din cauza viitorului incert al populației de iepuri, unii se tem că trecutul insulei ar putea fi uitat: „Aproximativ 85% dintre cei care vizitează Okunoshima vin să vadă iepurii și ignoră complet acest loc”, susține Kazuhito Takashima, administratorul Muzeului Gazelor Otrăvitoare, unde exponatele includ uniforme purtate de muncitorii din fabrici și fotografii cu mutilările suferite de aceștia în urma expunerii la substanțe chimice periculoase. „Majoritatea japonezilor nu au idee despre facilitățile de gaze toxice, nu am învățat despre astfel de lucruri la școală”, a mai spus el.
La începutul anilor ’70, o școală primară din apropiere a eliberat câțiva iepuri pe insula abandonată, în speranța că o vor readuce la viață. În 2024, aproximativ 200.000 de turiști au vizitat Okunoshima, atrași de coasta sa „instagramabilă” și de paradisul iepurilor.
Laborator secret de gaze toxice
Armata japoneză a încercat să distrugă dovezile activităților din timpul războiului, inclusiv prin exterminarea colecției de iepuri albi de laborator. Specialiștii nu au exclus complet o legătură genetică între iepurii folosiți în experimentele din timpul războiului și cei care cutreieră insula. Șansele sunt însă „foarte mici”, susține Shingo Kaneko, profesor al Facultății de Științe ale Sistemelor Simbiotice de la Universitatea Fukushima, care studiază ADN-ul iepurilor pentru a afla mai multe despre originea lor.
„Chiar dacă un iepure ar fi supraviețuit (n.r. – experimentelor din timpul războiului), ar fi fost foarte dificil să-și continue linia genetică. Dar nu pot spune 100% nu, iar aceasta este o poveste pe care oamenii vor să creadă că este adevărată”, a explicat Kaneko.
Iepurii sun complet dependenți de oameni
Studiul lui Kaneko, bazat pe analiza a sute de excremente, a descoperit că iepurii au caracteristici genetice diverse, sugerând că animalele au fost lăsate pe insulă de persoane care au dorit să ofere un nou cămin animalelor de companie nedorite.
Incapabili să concureze cu animalele mai mari pentru mâncarea puțină, iepurii depind acum în totalitate de vizitatori și voluntari pentru supraviețuire, potrivit lui Kaneko.
„Depind de oameni pentru hrană, iar acest lucru nu este bine. Nu există suficientă hrană naturală. Iepurii par fericiți în postările de pe rețelele sociale, dar existența lor devine din ce în ce mai precară”, a punctat omul de știință.
„Sunt mulți turiști acum, dar nu există o garanție că va fi mereu așa”, a avertizat Kaneko, adăugând că numărul relativ mic de excremente vizibile sugerează că populația de iepuri este din nou în scădere, după ce crescuse odată cu ridicarea restricțiilor impuse de pandemie.
„Mă simt în conflict cu mine însămi când plec de pe Okunoshima. Este un loc al întunericului și al luminii. Legătura sa cu gazele toxice s-a încheiat acum 80 de ani, dar asta nu înseamnă că nu mai are probleme, sunt doar de altă natură”, a conchis el.
