Câinii care „trag cu urechea”: Studiul care arată că unii câini învață cuvinte doar ascultând oamenii

“Plimbare”, “jucărie”, “delicatesă”: este suficient să fie pronunţate anumite cuvinte pentru a capta atenţia majorităţii câinilor. Însă unele exemplare excepţionale par capabile să înveţe vocabularul uman prin simpla ascultare a conversaţiilor, aşa cum procedează copiii cu vârste foarte mici, informează AFP, transmite Agerpres.

Câini care învață ca niște copii: ce a descoperit studiul

Această concluzie a fost dezvăluită de un nou studiu publicat joi în revista Science, care arată că anumiţi câini, deja cunoscuţi pentru faptul că erau capabili să înveţe numele jucăriilor prin antrenament şi prin joc, pot asimila, de asemenea, o serie de cuvinte prin simpla ascultare a oamenilor care vorbesc între ei.

Cercetătoarea Shany Dror, de la Universitatea de Medicină Veterinară din Viena, conduce de mai mulţi ani un experiment cu câini ce au demonstrat aptitudini speciale de învăţare a limbajului prin intermediul interacţiunilor sociale.

Experimentul cercetătorilor: cum pot câinii asocia cuvinte cu obiecte fără dresaj

De-a lungul cercetărilor sale, ea a remarcat că unii dintre câini păreau uneori că ascultau conversaţiile stăpânilor lor. “Acei oameni mi-au povestit, de exemplu, că atunci când vorbeau despre o comandă de pizza, câinele a intrat în sufragerie aducând o jucărie denumită ‘pizza'”, a declarat ea pentru AFP.

Alături de o echipă de la Universitatea Lorand-Eotvos din Ungaria, ea a încercat să verifice dacă aceşti câini deosebit de inteligenţi pot asocia un nou cuvânt cu un nou obiect fără să li se arate în mod explicit o legătură între ele.

Cercetătorii au descoperit că acei câini talentaţi puteau învăţa numele noilor jucării atât din cuvintele auzite întâmplător, cât şi din cele adresate direct lor, după cum a demonstrat capacitatea lor de a aduce jucăriile corespunzătoare.

Cazuri rare, dar uimitoare: câinii „savanți” și vocabularul lor impresionant

Astfel de câini reprezintă totuşi cazuri excepţionale: Shany Dror a explicat că, în şapte ani, echipa sa a identificat doar aproximativ 45 de câini care cunoaşteau numele unor jucării.

Dar, spune ea, aceste rezultate oferă indicii despre “mecanismul complex necesar învăţării sociale, pentru a vedea dacă acesta poate exista la un animal care nu posedă limbaj”.

“Am descoperit că acel mecanism există într-adevăr. Asta ne-a oferit un indiciu despre faptul că înainte ca oamenii să dezvolte limbajul, ei dispuneau deja de această capacitate cognitivă foarte complexă de a învăţa de la alţii”.

“Câini savanţi”

Specialist în studierea comportamentului canin la Universitatea de Stat Arizona, Clive Wynne consideră că noul studiu a fost “foarte bine desfăşurat”, dar subliniază că animalele studiate sunt “profund excepţionale” şi că nu toţi proprietarii de câini ar trebui să se aştepte ca animalele lor de companie să aibă calităţi de geniu.

Însă cum au ajuns aceşti câini să devină atât de talentaţi? “O posibilitate evidentă este aceea că ei sunt cu adevărat nişte câini savanţi”, a sugerat Clive Wynne.

“Însă o altă posibilitate este aceea că nu facultatea lor intelectuală este excepţională, ci sistemul lor motivaţional”, a adăugat el, dându-l ca exemplu pe Chaser, un câine care era dotat cu un vocabular fenomenal de peste 1.000 de cuvinte şi avea, de asemenea, o capacitate excepţională pentru antrenament şi joacă.

Chaser era un Border Collie, o rasă deosebit de inteligentă de câine ciobănesc, potrivit lui Shany Dror.

Evantaiul câinilor capabili să înveţe cuvinte noi este “surprinzător”, a subliniat ea, menţionând un Shih Tzu, un Pekinez, mai mulţi Yorkshire şi câini de rasă mixtă, inclusiv un câine salvat într-un refugiu pentru animale de companie.

Deşi este puţin probabil ca şi câinii “obişnuiţi” să înveţe cuvinte doar ascultând conversaţii, cercetătoarea reaminteşte că aceste animale, în general, “sunt foarte înzestrate pentru a înţelege semnalele comunicării umane”.

“Chiar dacă câinii noştri nu cunosc numele obiectelor, cred că putem totuşi să fim mai atenţi la modul în care ne comportăm atunci când interacţionăm cu ei, având în minte ideea secundară că poate ei chiar învaţă ceva din aceste discuţii”, a concluzionat coordonatoarea studiului.