sursa foto: Bark& whiskers
Pisicile domestice continuă să surprindă oamenii de știință și iubitorii de animale deopotrivă. Un studiu din Tokyo a arătat că aceste animale pot face diferența între mirosul stăpânului și al unui străin. Descoperirea confirmă încă o dată complexitatea felinelor și modul sofisticat în care ele își folosesc simțurile pentru a interacționa cu lumea din jur.
Urmărește mai jos producțiile video ale PetsCats.ro:
- articolul continuă mai jos -
Pisicile te recunosc după miros
De-a lungul timpului, studiile au demonstrat că pisicile nu sunt animale independente și distante, așa cum credeau mulți stăpâni de animale. Cercetările au arătat că ele recunosc vocea stăpânului, interpretează direcția privirii acestuia pentru a găsi mâncare și chiar își ajustează comportamentul în funcție de emoțiile oamenilor, identificate inclusiv prin mirosurile asociate. Noul studiu vine să completeze acest tablou, demonstrând că felinele își folosesc simțul olfactiv și pentru a distinge între persoane familiare și necunoscute.
Cum a fost realizat experimentul din Tokyo
Oamenii de știință au analizat comportamentul a 30 de pisici. Fiecare felină a fost pusă în fața unor tuburi de plastic ce conțineau mostre impregnate cu mirosul stăpânului, al unei persoane necunoscute de același sex sau cu un tampon curat, fără miros. Mostrele proveneau de la frecarea unor tampoane sub axilă, în spatele urechii și între degetele de la picioare ale voluntarilor, scrie Smithsonian Magazine.
Ce au constatat apoi specialiștii? Pisicile au petrecut mult mai mult timp analizând mirosurile necunoscute decât cele familiare, ceea ce sugerează o capacitate de diferențiere. De asemenea, cercetătorii au observat că felinele își frecau adesea fețele de tuburile pe care le miroseau, un gest specific de marcare a teritoriului.
Nara stângă folosită pentru mirosuri familiare
În plus, experții au analizat înregistrări video cu pisicile inspectând tuburile și au descoperit că animalele aveau tendința de a adulmeca mirosurile familiare cu nara stângă. Ele foloseau în mare parte nara dreaptă pentru mirosuri necunoscute.
„Nara stângă este folosită pentru mirosuri familiare, iar nara dreaptă, pentru mirosuri noi și alarmante, ceea ce sugerează că mirosul ar putea fi legat de modul în care funcționează creierul. Este probabil ca emisfera dreaptă a creierului să fie preferată pentru procesarea mirosurilor alarmante din punct de vedere emoțional”, spune Hidehiko Uchiyama, specialist în științe animale la Universitatea de Agronomie din Tokyo, pentru New York Times.
Carlo Siracusa, cercetător în comportamentul animalelor la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității din Pennsylvania, care nu a fost implicat în studiu, a declarat pentru New York Times că ar fi precaut în a corela utilizarea nărilor cu funcția creierului fără cercetări care să scaneze creierul felinelor: „Studiul nu a dovedit că partea dreaptă a creierului este activată”, spune el.
Serenella d’Ingeo, cercetătoare la Universitatea din Bari, a subliniat că, deși rezultatele sunt convingătoare, nu știm exact ce simt pisicile în timpul acestor teste. Felinele ar fi putut fi relaxate, tensionate sau doar curioase. În plus, faptul că mostrele au fost prezentate în prezența stăpânilor ar fi putut influența reacțiile pisicilor, deoarece acestea recunosc oricum mirosul familiar din mediul înconjurător.
